Sărbători religioase: 30 august


Sf. Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului; Sf. Ierarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului.

Sf. Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 30 august.

Sfântul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, într-o localitate aflată lângă Târgu Neamț. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim, aflat pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte. Pe locul schitului, a fost ridicată, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală.

Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam și a fost numit egumen. Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi a celor religioase, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scărarul (1618).

În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam a avut multe realizări, mai ales că a reușit să-și atragă și sprijinul domnitorului Vasile Lupu (1634-1653).

Mitropolitul Varlaam a înființat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea “Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași.

În timpul mitropolitului Varlaam a fost zidită renumita biserică a Mănăstirii “Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, ctitoria cea mai cunoscută a domnitorului Vasile Lupu. Pentru a combate propaganda calvină din Transilvania a redactat “Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc”. În aprilie 1653 s-a retras la Mănăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657. A fost înscris în rândul sfinților, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 12 februarie 2007.

Sfântul Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, s-a născut în ținutul Putnei, rudă a Sfântului Varlaam, viitorul mitropolit al Moldovei. A intrat în monahism la Mănăstirea Râșca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Cetatea Neamț, până în 1665, și apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Secu.

A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea “Viața și petrecerea svinților”, “arhiepiscopul cel sfânt și minunat”. S-a mutat la cele veșnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu. A fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din martie 2008.

Tot astăzi este pomenit în calendarul creștin ortodox Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului, între anii 314 și 337.
Sfântul Alexandru a dus o luptă susținută cu partizanii ereziei ariene, una dintre cele mai grave erezii din istoria bisericii. Învățătura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria, susținea că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă și că Fiul nu are o natura identica cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, erezia ariană admitea inferioritatea Fiului. Deși a fost apărat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arie a fost vehement criticat de episcopii Alexandru al Constantinopolului și de Atanasie al Alexandriei.
Sfântul Alexandru a participat la Sinodul I ecumenic, care, formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene sub diverse expresii: “Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii”, “născut, iar nu făcut”, “cel ce este de o ființă cu Tatăl”, a stabilit că esența Fiului este identica cu a Tatălui, iar nașterea Sa din Tatăl este din veci, ceea ce înseamnă că Tatăl n-a existat vreodată fără Fiul.