Cele mai frumoase pilde grăite de marele sculptor al lumii – Constantin Brâncuşi

Constantin Brâncuşi a fost nu doar unul dintre cei mai mai sculptori ai lumii, ci şi un mare gânditor. Era vestit pentru modul său de a se exprima prin intermediul poveţelor şi a vorbelor pline de duh, fiind considerat de cei care îi călcau pragul atelierului său din Paris un adevărat patriarh.

Imagini pentru imagini constantin brancusi

Cugetările lui Brâncuşi au fost culese şi rânduite de către scriitorul Constantin Zărnescu în lucrarea „Aforismele lui Brâncuşi“, care a apărut în şase ediţii. Acesta a fost distins anul trecut cu premiul „Brâncuşi“, acordat de Primări Târgu Jiu.

Despre artă 

„Opera de artă trebuie să fie creată ca şi o crimă perfectă – fără pată şi fără urmă de autor… Arta (mea) este realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată – poate în singura realitate valabilă“.

„Eu vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa ei proprie; iar nu despre una care ar avea vreo formă asemă­nătoare vieţii. De altfel, întotdeauna: teoriile simple şi pure sunt eşantioane fără de valoare; numai acţiunea contează.

„Înălţimea în sine a unei opere nu vrea să vă spună nimic. Este întocmai ca lungimea unei bucăţi muzicale. Însă proporţiile interioare ale obiectului – acelea vă spun Totul“.

„O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a-l vindeca pe acela care o priveşte“.

„Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră?

Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul“.

„Să dai senzaţiile realităţii, astfel cum ni le procură Natura însăşi, fără însă a reproduce sau a imita, este astăzi cea mai vastă problemă a Artei.  A crea un obiect care îţi dă prin propriul său organism ceea ce natura face prin miracolul ei etern, este ceea ce arta îşi doreşte. Şi a realiza aceasta, înseamnă a intra în spi­ritul universal al lucrurilor şi nu a te limita la imitarea imaginii lor. O operă de artă astfel concepută va tinde către echilibrul absolut; iar echilibrul absolut rămâne perfecta expresie a Frumosului“.

„Un monument depinde întotdeauna de locul anumit pe care îl alegi şi de cum va răsări sau va apune soarele deasupra lui, de însăşi materia înconjurătoare…“.

„Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu gre­şesc şi să recreez pe Venus din Milo – căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai,  insuportabil de bătrână“.

„Eu nu fac decât să împing graniţele Artelor şi mai adânc – în necunoscut“.

„Eu am făcut piatra să cânte – pentru Umanitate“.

„Nebuni sunt toţi aceia care consideră sculpturile mele drept abstracte. Ceea ce cred ei că este abstract, este tot ceea ce poate fi mai realist, căci realul nu însemnează forma exterioară a lucrurilor – ci ideea şi esenţa fenomenelor“.   Despre operele de la Târgu Jiu    „Natura zămisleşte o vegetaţie vânjoasă care creşte drept în sus, de la pământ înspre ceruri. Iată, Coloana mea fără sfârşit trăieşte într-o grădină frumoasă – din România… De jos şi până sus, ea are aceeaşi formă şi nu îi trebuie nici piedestal şi nici soclu – ca să se sprijine; iar vântul nu o va dezrădăcina niciodată, căci Ea va rezista pe propriile-i puteri…“

Despre operele de la Târgu Jiu 

„Natura zămisleşte o vegetaţie vânjoasă care creşte drept în sus, de la pământ înspre ceruri. Iată, Coloana mea fără sfârşit trăieşte într-o grădină frumoasă – din România… De jos şi până sus, ea are aceeaşi formă şi nu îi trebuie nici piedestal şi nici soclu – ca să se sprijine; iar vântul nu o va dezrădăcina niciodată, căci Ea va rezista pe propriile-i puteri…“

„Coloana infinirii va fi una dintre minunile lumii…“

Imagini pentru imagini constantin brancusi

„Eu cred că o formă adevărată, în plastică, ar trebui să ne sugereze infinirea. Suprafeţele ar trebui să arate, atunci, ca şi cum ar înainta, încontinuu, ca şi cum ar pleca, din acea masă, într-o existenţă cu totul desăvârşită şi completă…“

„Du-te! îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o – şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului…“

„Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altceva decât însăşi respiraţia omului, propriul ei ritm…“

„Coloana infinirii se aseamănă şi cu o plantă exotică – la care vor să viseze (veşnic) adolescenţii. Sau cu însuşi pendulul timpului, răsturnat“.   „Coloana fără de sfârşit este negarea Labyrintului“.

„O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal – şi în pământ“.

Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?…

Imagini pentru imagini constantin brancusi

Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor! şi a privirilor! cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie“.

„Coloanele Templului sărutului, sunt rodul unor îndelungi ani de căutări. La început, am tăiat direct în piatră grupul celor două fiinţe înlănţuite. Iar apoi, după mai multă vreme (peste 30 de ani), m-a purtat, constant, gândul spre eternizarea unei înalte Porţi…, a unei Porţi prin care se poate trece dincolo… Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi…“

„Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii este o altă, o nouă Cina cea de taină… Linia Mesei tăcerii… vă sugerează curbu­ra închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie…“

„Duceţi-vă la noi, în România, să vedeţi oamenii, costumele, locurile (spaţiul românesc…). Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu – la Târgu-Jiu!“.

Despre lume 

„Nu mai avem nici un acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului“.

„Nu am făcut niciodată nimic pentru vâlvă (…). Dimpotrivă, am înăbuşit cu încăpăţânare, pe cât mi-a stat în putinţă, orice soi de spectacol (…). Fiindcă gloria este poate cea mai mare înşelătorie pe care au inventat-o oamenii. Oamenii se iau pe ei înşişi chiar prea în serios. Ei vor mai întotdeauna să fie cineva!… Însă această glorie îşi bate joc de noi, atunci când ne tot ţinem după ea, iar de îndată ce îi întoarcem spatele, ea este cea care… aleargă în urma noastră“.

„Nu putem să îl ajungem niciodată pe Dumnezeu – însă curajul de a călători înspre el rămâne important“.

„Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe… Şi merită să încerci să faci totul, în speranţa că vei putea odată să intri în împărăţia sferelor celor înalte“.

„Diavolul şi bunul Dumnezeu nu se află separaţi, în realităţi; şi nu sunt nici aici şi nici acolo, ci ei sunt… simultan şi pre­tutindeni“.   „În durere există, întotdeauna, un fior de plăcere“.

„Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei“.

„Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în prover­bele, în datinile şi în doctrina străbunilor – ca şi în filosofia naturalităţii“.

Imagini pentru imagini constantin brancusi

Sursa:adevarul.ro