”Hai la Focul lui Sumedru!”

Odata cu venirea toamnei si apropierea incet-incet de sfarsitul ciclului calendaristic, satele traditionale din sudul tarii, Moldova si sudul Transilvaniei, celebreaza SIMEDRUL sau SUMEDRUL, straveche sarbatoare autohtona, inchinata unei divinitati protectoare a indeletnicirilor pastorale.

”Focul lui Sumedru”, ce marchează începutul de an pastoral, va fi aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ajun de Sfântul Dumitru.

Imagini pentru focul lui sumedru . legenda

Vechi de peste 2.000 de ani, obiceiul se mai păstrează în sate din județele ArgeșDâmbovița sau județul Brașov .

,Focul lui Simedru” se aprinde in toata splendoarea sa pe dealuri, la raspantii de hotare, la margini de ape, coltul blocului, curtea scolii. Se spune ca acest obicei isi are datina in satul Rucar, din sudul zonei intracarpatice: pe un ,,pat” de cetina se inalta un brad inalt, ,,cat turla bisericii” care se aprinde ca o torta spre cer. La oras, obiceiul si-a pierdut din originalitate: se folosec peturi, cauciuc, lemne de tot felul. Sub imensa torta se aduna intreaga colectivitate a satului, sau, dupa caz, la oras, copiii curiosi…  – ,,Hai la focul de Simedru!”.

Putine locuri mai sunt unde se pastreza traditia, nealterata. Se pare ca azi nu se mai cunoaste semnificatia adevarata a acestei sarbatori, copiii de la oras nici nu inteleg sensul „focului lu’ Simedru”!

În ceremonialul nocturn numit Focul lui Sumedru, eroul capătă aspectul unui brad care e tăiat din pãdure şi incinerat în timpul unui ospăţ. În jurul Focului, întreţinut cu lemne şi paie uscate, se mânca, se bea, se petrecea şi, din când în când, se repeta strigătura consacrată momentului: „Hai la Focul lui Sumedru!”,  iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. Organizatorii păstrează aceleași tradiții ca în trecut, urmând să fie folosite doar materiale naturale pentru întreținerea focului.

În preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În formele vechi ale sărbătorii, în mijlocul grămezii de lemne și al cetinii de brad se punea, pentru a fi incinerată, tulpina unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului care moare și renaște anual.

La final, femeile împart mere și covrigi.

Momentul cel mai așteptat este prăbușirea bradului incinerat, care indică renașterea simbolică a zeului mort. Direcția în care cade ‘trupul divin’ (jarul sau tăciunii aprinși) prevestește care dintre tineri urmează să se căsătorească în noul an.

Sumedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Sumedru a preluat numele și data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic din calendarul ortodox. În legende, credințe sau basme, Sumedru era un om obișnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoțit adesea de Sângiorz.

Sursa:libertatea.ro