Tulburarea OBSESIV-COMPULSIVĂ, între chin și tratament

Sigur ai cunoscut oameni care să aibă obsesii pentru anumite subiecte, idei, obiecte de îmbrăcăminte sau chiar … persoane. Citeşte mai departe despre tulburările obsesiv-compulsive şi vezi dacă e cazul să eviţi anumite persoane din anturajul tău.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecţiune comună, cronică şi de lungă durată, în care o persoană are gânduri incontrolabile, persistente (obsesii) şi comportamente pe care simte nevoia de a le repeta (compulsii). Persoanele cu această tulburare pot avea obsesii, compulsii sau ambele. Aceste simptome pot interfera cu toate aspectele vieţii, cum ar fi munca, şcoala şi relaţiile personale.

Obsesiile sunt gânduri repetate sau imagini mentale care provoaca anxietate! Simptomele comune includ: teama de microbi sau de contaminare, gânduri nedorite interzise sau tabu care implică sex sau religie, gânduri agresive faţă de alţii sau de sine, dorinţa permanentă de a avea lucrurile aşezate simetric sau într-o ordine perfectă.

Compulsiile sunt comportamente repetitive pe care o persoană simte nevoia de a le face ca răspuns la un gând obsesiv! Compulsiile comune includ: curăţarea şi/sau spălarea excesivă a mâinilor, aranjarea lucrurile într-un anumit mod, precis, verificarea în mod repetat a diverselor aspecte precum încuierea uşii, oprirea cuptorului, numărarea compulsivă.

Nu toate ritualurile sau obiceiurile sunt compulsii! Toată lumea controlează de mai multe ori anumite  lucruri, uneori. Cu toate acestea, o persoană care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă se va manifesta astfel: nu  poate controla propriile gânduri sau comportamente, chiar dacă sunt conştienţi de faptul că aceste gânduri sau comportamente sunt recunoscute ca fiind excesive, îşi dedică cel puţin 1 oră pe zi pentru aceste gânduri sau comportamente, nu obţine plăcere atunci când efectuează comportamente sau ritualuri, dar poate simţi o uşoară ameliorare a anxietăţii.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecţiune comună care afectează adulţii, adolescenţii şi copiii peste tot în lume. Cele mai multe persoane sunt diagnosticate în jurul vârstei de 19 ani, de obicei. Debutul are loc la băieţi mult mai rapid spre deosebire de fete.

Factorii de risc ai tulburării obsesiv-compulsive

Genetici

Studii de familie au arătat că persoanele cu rudele de gradul I (cum ar fi un părinte, frate sau copil), care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă sunt la un risc mai mare de a dezvolta această tulburare ei înşişi.

Structura şi funcţionarea creierului

Studiile imagistice au arătat diferenţe în cortexul frontal şi structurile subcorticale ale creierului la pacienţii cu  tulburare obsesiv-compulsivă. Se pare că există o legatură între simptomele tulburării şi anomalii în anumite zone ale creierului, dar conexiunea nu este clară.

Traume sau infecţii

Oamenii care au experimentat abuzuri (fizice sau sexuale) în copilărie, sau alte traume, prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburarea obsesiv-compulsivă. În unele cazuri, copiii pot dezvolta tulburarea obsesiv-compulsivă sau simptome ale acesteia ca urmare a unei infecţii cu streptococ.

Tratamente

Tratamentul presupune atat medicamente, cat si consiliere.
Consilierea pentru tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de terapie cognitiv-comportamentala numita expunere si prevenire a rapunsului. Aceasta terapie creste, in mod lent, contactul cu lucrul care va cauzeaza griji sau convingeri false. De exemplu, daca sunteti ingrijorat ca veti intra in contact cu multi germeni atunci cand atingeti anumite lucruri, terapia va presupune atingerea lucrului respectiv fara a va spala pe maini ulterior. Cu ajutorul terapiei si a unui consilier, simptomele se vor reduce odata cu trecerea timpului.

sursa: csid.ro si medlife.ro