Cauzele pentru care se poate supraîncălzi motorul unei maşini. Cum se procedează în trafic şi alte sfaturi pentru şoferi

Un şofer se întâlneşte uneori cu situaţii critice, neprevăzute, provocate de funcţionarea anormală a autovehiculului. Una dintre acestea este supraîncălzirea necontrolată a motorului.

Traseele lungi, căldura ridicată a verii, maşina foarte încărcată cu persoane şi bagaje sunt câteva cauze care produc supraîncălzirea motorului. Defecţiunea poate avea urmări dintre cele mai grave asupra stării tehnice a motorului prin griparea lui sau arderea garniturii de chiulasă.  

Supraîncălzirea poate fi produsă de mai mulţi factori: lipsa parţială a uleiului din motor, defectarea pompei de apă, defectarea termostatului, întinderea incorectă sau ruperea curelei de ventilator, regimul termic necorespunzător funcţionării normale a motorului, lipsa parţială sau totală a lichidului de răcire, prin scurgerea sa neobservată la timp din radiator sau din conductele instalaţiei.

Traseele lungi, căldura ridicată a verii, maşina foarte încărcată cu persoane şi bagaje sunt câteva cauze care produc supraîncălzirea motorului. Defecţiunea poate avea urmări dintre cele mai grave asupra stării tehnice a motorului prin griparea lui sau arderea garniturii de chiulasă.   Supraîncălzirea poate fi produsă de mai mulţi factori: lipsa parţială a uleiului din motor, defectarea pompei de apă, defectarea termostatului, întinderea incorectă sau ruperea curelei de ventilator, regimul termic necorespunzător funcţionării normale a motorului, lipsa parţială sau totală a lichidului de răcire, prin scurgerea sa neobservată la timp din radiator sau din conductele instalaţiei.  

Cele mai multe tendinţe de supraîncălzire apar mai ales în perioada caniculară, când automobilele sunt suprasolicitate în traficul aglomerat al marilor oraşe, mergând cu viteze mici ce nu permit o răcire suficientă prin curenţi de aer sau staţionând cu motorul pornit minute în şir în aglomeraţii.    

Primele indicaţii că ceva nu este în regulă se obţin de la aparatura de bord. Dacă termometrul indică o valoare a temperaturii lichidului de răcire peste cea normală, adică peste 90 C, înseamnă că a apărut o problemă. Alte indicaţii se pot obţine observând prezenţa unor scurgeri de lichid sau de aburi sub capota motorului. În plin trafic se poate încerca coborârea temperaturii motorului cu câteva grade Celsius prin cuplarea încălzirii şi coborârea geamurilor habitaclului. Scăderea temperaturii astfel obţinută este foarte mică şi de scurtă durată deoarece lichidul de răcire introdus în circuit se va încălzi şi el destul de repede ajungând din nou la temperatura de supraîncălzire, foarte periculoasă pentru motor.  

Eventualele pierderi sau scurgeri de lichid de răcire prin racorduri sparte sau crăpate se pot observa uşor după ridicarea capotei. De asemenea, defectarea pompei de apă este ”anunţată” prin zgomotul anormal făcut de aceasta. În continuare, trebuie verificată şi întinderea curelei de ventilator. Săgeata curelei ventilatorului, la o apăsare uşoară cu degetul, nu trebuie să fie mai mare de 8-10 mm. Ulterior se verifică ventilatorul, care poate fi legat direct la sursa de curent. Dacă nici ventilatorul nu este de vină, se va verifica nivelul lichidului de răcire în vasul de expansiune şi apoi în radiator. Buşonul radiatorului se va deschide numai după răcirea motorului. De cele mai multe ori, după completarea nivelului lichidului de răcire în vas şi în radiator temperatura motorului reintră în valorile normale.  

Este interzisă adăugarea de apă rece în motorul supraîncălzit deoarece se poate deteriora blocul motor. Dacă motorul se supraîncălzeşte în mod frecvent vara, de vină poate fi şi colmatarea radiatorului din sistemul de răcire cu praf, frunze, gâze moarte, diferite gunoaie sau noroi etc. După remedierea cauzelor supraîncălzirii este bine să se verifice şi nivelul şi calitatea uleiului din motor pe joja de ulei. De multe ori, după o funcţionare defectuoasă, neobservată la timp, se poate arde garnitura de chiulasă. În acest caz, nivelul uleiului va creşte mult peste semnul de maxim, iar culoarea sa se va modifica complet, căpătând o tentă ruginie, maronie, leşioasă, arătându-ne astfel că lichidul antigel l-a impurificat. Este o defecţiune gravă care necesită oprirea motorului şi intervenţia imediată a specialiştilor din service.  

O dată la doi ani, când se înlocuieşte lichidul de răcire, este indicată şi curăţirea instalaţiei de depunerile de calcar şi de alte săruri. În comerţ se găsesc dezincrustanţi speciali pentru acest scop. Utilizarea lor este simplă. Se goleşte instalaţia de răcire şi se umple cu apă distilată. Se adaugă soluţia de dezincrustare în apă şi se lasă motorul să funcţioneze până se observă pe termometrul de bord deschiderea termostatului. Din acel moment, motorul va mai funcţiona cel puţin zece minute. După o oră de la oprirea motorului, se goleşte apa distilată şi se introduce lichidul de răcire nou, preparat din antigel concentrat şi apă distilată, în proporţie de 50% din fiecare. Aceste proporţii vor asigura o temperatură de congelare de -38 C, suficientă pentru funcţionarea fără riscuri a motorului pe timp de iarnă.  

Important pentru menţinerea la cote normale a temperaturii motorului este şi un regim de turaţie optim. La motoarele de benzină acest regim se situează între 3000-3500 rotaţii pe minut, iar la motoarele diesel cam de la 2.400-2.600 rotaţii. Se poate afla turaţia optimă pentru temperatura motorului pe caniculă privind termometrul de bord şi observând valoarea temperaturii. Dacă temperatura nu va mai creşte şi se stabilizează în jurul unei anumite turaţii, aceasta este turaţia de echilibru.  

Sursa:adevarul