Haz de necaz
Un text de ieri, o reflecție pentru azi
Există scrieri care nu rămân captive în timpul în care au fost create. Satira lui Constantin Tănase este una dintre ele. Cu umor fin, ironie și un remarcabil simț al observației, marele artist a surprins realități care, dincolo de contextul istoric, continuă să invite la reflecție.
Republicăm astăzi textul „Iar se taie” ca un omagiu adus unuia dintre cei mai mari satirici români și ca dovadă că adevărata valoare literară nu își pierde niciodată actualitatea.
IAR SE TAIE
CONSTANTIN TANASE
De la amărâții care,
Ca să-și cumpere mâncare,
Dau și ultima lețcaie,
Iar se taie.
De la unii care-ți fură
Dumicatul de la gură,
Chiar dacă-s sătui țifoaie,
Nu se taie.
De la cei care apucă
Să-și facă o bojdeucă
Cu acoperiș din paie,
Iar se taie.
De la unii îmbuibați,
În posturi mari cocoțați,
Având ditamai viloaie,
Nu se taie.
De la familii sărace,
Care n-au cum să-și îmbrace
Copilașii lor, o droaie,
Statul taie.
De la pompierii care,
Fără nicio ezitare,
Își dau viața în văpaie,
Vor să taie.
De la dascăli competenți,
Astăzi, foștii repetenți,
Dorind să îi încovoaie,
Iar le taie.
De la doctorii prezenți
Mereu lângă pacienți
Și pun totul la bătaie,
Vor să taie.
De la polițiștii care
Pun legea în aplicare,
Fie soare, fie ploaie,
Vor să taie.
De la bravii militari,
Cu poporul solidari,
Pregătiți pentru războaie,
Vor să taie.
De la mulții magistrați,
Veșnic privilegiați,
Care o cam fac de oaie,
Nu se taie.
Sursa: whatsapp; AI
