![](\"https:\/\/i0.wp.com\/media.dcnews.ro\/image\/201701\/w670\/trei_ierarhi_44149000.jpg?w=800&ssl=1\")
<\/p>\n\u00cen aceast\u0103 lun\u0103, \u00een ziua a treizecea, pomenirea Sfin\u0163ilor no\u015ftri p\u0103rin\u0163i \u015fi mari dasc\u0103li ai lumii \u015fi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu \u015fi Ioan Gur\u0103 de Aur.<\/p>\n
<\/p>\n
Pricina acestui praznic a fost urm\u0103toarea: \u00een zilele \u00eemp\u0103ratului Alexie Comnen care a luat sceptrul \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei \u00een anul 1081, dup\u0103 \u00eemp\u0103ratul Botaniat, s-a iscat ne\u00een\u0163elegere \u00eentre oamenii cei mai de cinste \u015fi mai \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zic\u00e2nd c\u0103 este \u00eenalt la cuv\u00e2nt, ca unul care a cercetat prin cuv\u00e2nt firea celor ce sunt, c\u0103 la fapte se aseam\u0103n\u0103 aproape cu \u00eengerii, c\u0103 nu era lesne iert\u0103tor, c\u0103 era fire hot\u0103r\u00e2t\u0103 \u015fi nu era st\u0103p\u00e2nit de nici un lucru p\u0103m\u00e2ntesc. \u00cen schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gur\u0103 de Aur, zic\u00e2nd c\u0103 ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru c\u0103 ierta prea lesne \u015fi \u00eendemna la poc\u0103in\u0163\u0103. Iar al\u0163ii \u00een\u0103l\u0163au pe acest dumnezeiesc Ioan Gur\u0103 de Aur, zic\u00e2nd c\u0103 este mai omeneasc\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui \u015fi c\u0103 \u00eendreapt\u0103 pe to\u0163i, \u015fi-i \u00eenduplec\u0103 spre poc\u0103in\u0163\u0103 prin dulcea\u0163a graiului s\u0103u. Ei ziceau c\u0103 Ioan Gur\u0103 de Aur st\u0103 mai presus dec\u00e2t marele Vasile \u015fi Grigorie prin mul\u0163imea cuv\u00e2nt\u0103rilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea \u015fi ad\u00e2ncimea cuget\u0103rii. Al\u0163ii \u00eenclinau spre dumnezeiescul Grigorie, c\u0103 adic\u0103 el ar fi \u00eentrecut pe to\u0163i, \u015fi pe cei vechi, vesti\u0163i \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura elineasc\u0103, \u015fi pe ai no\u015ftri, prin \u00een\u0103l\u0163imea, frumuse\u0163ea \u015fi cuviin\u0163a cuv\u00e2nt\u0103rilor \u015fi scrierilor lui. De aceea ziceau c\u0103 Grigorie biruie pe to\u0163i \u015fi st\u0103 mai presus dec\u00e2t Vasile \u015fi Ioan. Deci, se ajunsese acolo c\u0103 lumea se \u00eemp\u0103r\u0163ise: unii se numeau ioanieni, al\u0163ii vasilieni \u015fi al\u0163ii grigorieni, \u015fi pricire \u00een cuvinte era pe numele acestor sfin\u0163i.<\/p>\n
Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani, sfin\u0163ii ace\u015ftia se ar\u0103tar\u0103, unul c\u00e2te unul, dup\u0103 aceea c\u00e2te trei \u00eempreun\u0103, aievea, iar nu \u00een vis, arhiereului care p\u0103storea atunci cetatea Evhaitenilor, \u015fi care se numea Ioan, fiind b\u0103rbat \u00een\u0163elept \u00een toate, cunosc\u0103tor al \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii eline\u015fti, cum se vede din scrierile lui \u015fi care ajunsese pe culmea virtu\u0163ilor.<\/p>\n
Atunci, sfin\u0163ii gr\u0103ir\u0103 \u00eentr-un glas c\u0103tre d\u00e2nsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem \u015fi nici o \u00eempotrivire sau vrajb\u0103 nu este \u00eentre noi. Ci fiecare la timpul s\u0103u, \u00eendemna\u0163i fiind de Duhul Sf\u00e2nt, am scris \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi pentru m\u00e2ntuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sf\u00e2nt, a\u015fa am \u00eenv\u0103\u0163at. Nu este \u00eentre noi, unul \u00eent\u00e2i \u015fi altul al doilea, \u015fi de vei chema pe unul, vin \u015fi ceilal\u0163i doi. Drept aceea, scoal\u0103-te de porunce\u015fte celor ce se pricesc s\u0103 nu se mai certe pentru noi. C\u0103 nevoin\u0163a noastr\u0103 a fost aceasta, \u015fi c\u00e2t am fost vii \u015fi dup\u0103 ce am r\u0103posat, ca s\u0103 \u00eemp\u0103c\u0103m \u015fi s\u0103 aducem lumea la unire. \u00cempreuneaz\u0103-ne \u00eentr-o singur\u0103 zi \u015fi ne pr\u0103znuie\u015fte cu bun\u0103-cuviin\u0163\u0103. \u00cen\u015ftiin\u0163eaz\u0103 \u015fi pe urma\u015fi, c\u0103 noi una suntem la Dumnezeu \u015fi \u00eencredin\u0163eaz\u0103-i c\u0103 \u015fi noi vom ajuta la m\u00e2ntuirea acelora ce fac pomenirea; c\u0103ci nou\u0103 ni se pare c\u0103 avem oarecare \u00eendr\u0103znire la Dumnezeu. Acestea zic\u00e2ndu-le, s-a p\u0103rut c\u0103 ei se suie iar\u0103\u015fi la ceruri, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een lumina nespus\u0103 \u015fi chem\u00e2ndu-se unul pe altul, pe nume.<\/p>\n
Iar minunatul om care a fost Ioan Evhaitul, dup\u0103 ce se scul\u0103, a f\u0103cut a\u015fa cum \u00eei porunciser\u0103 sfin\u0163ii, potolind mul\u0163imea \u015fi pe cei ce se certau, c\u0103ci acesta era om vestit pentru via\u0163a lui \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it\u0103. El a dat Bisericii s\u0103rb\u0103toarea aceasta spre a fi pr\u0103znuit\u0103. \u015ei iat\u0103 g\u00e2ndul acestui om: cunosc\u00e2nd c\u0103 luna aceasta ianuarie, \u00eei are pe c\u00e2te trei sfin\u0163i: la zi \u00eent\u00e2i pe Vasile cel Mare, la dou\u0103zeci \u015fi cinci pe dumnezeiescul Grigorie \u015fi la dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte pe dumnezeiescul Ioan Gur\u0103 de Aur, i-a s\u0103rb\u0103torit la un loc \u00een ziua a treizecea, \u00eempodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare \u015fi cu cuvinte de laud\u0103, a\u015fa cum se c\u0103dea. Aceasta pare c\u0103 s-a f\u0103cut \u015fi cu voia sfin\u0163ilor, c\u0103ci laudele \u00eenchinate lor n-au nici o lips\u0103 \u015fi au \u00eentrecut pe toate c\u00e2te s-au f\u0103cut \u015fi c\u00e2te se vor mai face.<\/p>\n
Sfin\u0163ii ace\u015ftia erau la statul trupului \u015fi la \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea lor \u00een chipul urm\u0103tor: dumnezeiescul Ioan Gur\u0103 de Aur era foarte m\u0103runt \u015fi foarte sub\u0163ire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, n\u0103rile late, fa\u0163a foarte galben\u0103, amestecat\u0103 cu alb, loca\u015furile ochilor ad\u00e2ncite, dar ochii mari, care \u00eei f\u0103ceau c\u0103ut\u0103tura vesel\u0103 \u015fi fa\u0163a str\u0103lucit\u0103, de\u015fi din firea lui p\u0103rea m\u00e2hnit; fruntea mare, f\u0103r\u0103 par, cu multe \u00eencre\u0163ituri, urechile mari, barba mic\u0103 \u015fi rar\u0103, \u00eempodobit\u0103 cu p\u0103r pu\u0163in \u015fi c\u0103runt, f\u0103lcile trase \u00een\u0103untru din pricina postului des\u0103v\u00e2r\u015fit. Mai trebuie s\u0103 spunem despre d\u00e2nsul c\u0103 a \u00eentrecut cu graiul pe to\u0163i filosofii elinilor, mai ales cu privire la ad\u00e2ncimea g\u00e2ndurilor \u015fi la dulcea\u0163a \u015fi \u00eenflorirea graiului. A t\u00e2lcuit Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 \u015fi a propov\u0103duit Evanghelia cu folos ca nimeni altul, \u00eenc\u00e2t de n-ar fi fost acesta (m\u0103car c\u0103 este o cutezare s\u0103 zicem a\u015fa), ar fi trebuit ca iar\u0103\u015fi s\u0103 vin\u0103 Hristos pe p\u0103m\u00e2nt. C\u00e2t prive\u015fte virtutea \u015fi fapta \u015fi privirea l\u0103untric\u0103, i-a \u00eentrecut pe to\u0163i, f\u0103c\u00e2ndu-se izvor de milostenie, de dragoste \u015fi de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. A tr\u0103it \u015faizeci \u015fi trei de ani \u015fi a p\u0103storit Biserica lui Hristos \u015fase ani.<\/p>\n
Vasile cel Mare era \u00eenalt \u015fi drept la stat, usc\u0103\u0163iv \u015fi slab, negru la fa\u0163\u0103, cu nasul plecat, spr\u00e2ncenele arcuite, cu fruntea cam posomor\u00e2t\u0103, asemenea omului g\u00e2nditor \u015fi \u00eengrijorat, cu obrazul lunguie\u0163 \u015fi cam \u00eencre\u0163it, cu t\u00e2mplele ad\u00e2ncite, cam p\u0103ros la trup, cu barba destul de lung\u0103, c\u0103runt\u0103 pe jum\u0103tate. Acesta a \u00eentrecut cu scrierile sale nu numai pe \u00een\u0163elep\u0163ii din zilele lui, ci \u015fi pe cei vechi. Str\u0103b\u0103t\u00e2nd toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura, era st\u0103p\u00e2n pe toat\u0103 \u015ftiin\u0163a; se folosea de toat\u0103 filosofia \u00een\u0163eleapt\u0103 \u00een lucr\u0103rile sale \u015fi sporea \u00een cuno\u015ftin\u0163a tainelor dumnezeie\u015fti. S-a suit \u00een scaunul arhieriei c\u00e2nd era de patruzeci de ani \u015fi a c\u00e2rmuit Biserica cinci ani.<\/p>\n
Sf\u00e2ntul Grigorie cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu fa\u0163a palid\u0103 dar vesel\u0103, cu nasul lat, cu spr\u00e2ncenele drepte, c\u0103ut\u0103tura bl\u00e2nd\u0103 \u015fi vesel\u0103; la un ochi era mai m\u00e2hnit din pricina unui semn de lovitur\u0103, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lung\u0103, dar era destul de deas\u0103 \u015fi tocmit\u0103, iar pe margine g\u0103lbuie. Era ple\u015fuv \u015fi alb la p\u0103r.<\/p>\n
Se cuvine s\u0103 spunem despre d\u00e2nsul c\u0103 dac\u0103 ar fi trebuit s\u0103 se fac\u0103 vreo icoan\u0103 sau vreo statuie \u00eenfrumuse\u0163at\u0103 cu toate virtu\u0163ile, apoi aceasta ar fi trebuit s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze pe sf\u00e2ntul Grigorie, c\u0103ci el \u00eentrecuse cu str\u0103lucirile vie\u0163uirii sale pe to\u0163i cei iscusi\u0163i \u00een fapt\u0103. A ajuns la at\u00e2ta \u00een\u0103l\u0163ime de teologie, c\u0103 biruia pe to\u0163i prin \u00een\u0163elepciunea cuv\u00e2nt\u0103rilor \u015fi a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor sale. Drept aceea a c\u00e2\u015ftigat \u015fi numele de teologul, adic\u0103 de Dumnezeu cuv\u00e2nt\u0103torul. A vie\u0163uit pe p\u0103m\u00e2nt optzeci de ani \u015fi a p\u0103storit Biserica din Constantinopol doisprezece ani.<\/p>\n
Cu rug\u0103ciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, \u015fi cu ale tuturor sfin\u0163ilor surp\u0103 \u015fi risipe\u015fte ridic\u0103rile eresurilor; \u015fi pe noi \u00een unire \u015fi pa\u015fnic\u0103 a\u015fezare ne p\u0103ze\u015fte \u015fi ne \u00eenvrednice\u015fte de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Ta cea cereasc\u0103, c\u0103 binecuv\u00e2ntat e\u015fti \u00een vecii vecilor. Amin.<\/p>\n
<\/a>Tot \u00een aceast\u0103 zi, pomenirea Sf\u00e2ntului sfin\u0163itului mucenic Ipolit, pap\u0103 al Romei \u015fi a celor \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul: Censurin, Aura, ce se mai numea \u015fi Hrisi, Felix, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru, Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cvirin episcopul \u015fi Savain.<\/p>\n![\"Ipolit,](\"https:\/\/i2.wp.com\/www.calendar-ortodox.ro\/luna\/ianuarie\/0130ipolitpapa.jpg?resize=225%2C278\")
Ace\u015fti sfin\u0163i\u0163i mucenici au tr\u0103it pe vremea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Claudiu, loc\u0163iitor al lui fiind Ulpius Romil. Censurin era magistru, iubit de \u00eemp\u0103rat, dar pe ascuns cinstea pe Hristos \u015fi ap\u0103ra pe cre\u015ftini. Deci, fiind dat pe fa\u0163\u0103, a fost pus la \u00eenchisoare, unde, prin \u00eenvierea unui mort, a \u00eenduplecat pe to\u0163i osta\u015fii care erau acolo s\u0103 cread\u0103 \u00een Hristos. Din porunca \u00eemp\u0103ratului li s-au t\u0103iat capetele la to\u0163i. Dimpreun\u0103 cu ei a fost t\u0103iat\u0103 \u015fi fericita Hrisi, ca \u015fi slujitorul ei, Savain, care suferiser\u0103 mai \u00eenainte multe chinuri, pentru c\u0103 slujea sfin\u0163ilor, le \u015ftergeau s\u00e2ngiurile, \u015fi-i m\u00e2ng\u00e2iau. Despre aceasta fiind \u00een\u015ftiin\u0163at papa Ipolit s-a aprins de r\u00e2vn\u0103 dumnezeiasc\u0103 \u015fi a venit de a mustrat pe tiran \u00een fa\u0163\u0103. Tiranul aprinz\u00e2ndu-se de m\u00e2nie l-a supus mai \u00eent\u00e2i la chinuri, \u00eempreun\u0103 cu preo\u0163ii, cu diaconii \u015fi cu episcopul care-l urmau. Apoi leg\u00e2ndu-le m\u00e2inile \u015fi picioarele i-a aruncat \u00een ad\u00e2ncurile m\u0103rii \u015fi a\u015fa s-au s\u0103v\u00e2r\u015fit.<\/p>\n