In situatii de criza, in care sunt incalcate grav granitele de confort, bunastare, sanatate si integritatea fiintei umane, apare un sentiment greu de controlat, FURIA. \u00a0In astfel de momente, se poate sa ne comportam intr-un mod mai putin placut, in conformitate cu alte valori si credinte, ne trezim spunand: \u201cParca nu eram\/sunt eu\u201d. Acest lucru este normal, pentru ca zi de zi ne conformam unei societati care se vrea a fi libera, iar vocea noastra nu se aude nicicand este vorba de luarea unei decizii in beneficiul societatii in care traim. Furia este urletul tacut al dorintelor noastre, al viselor si a unui viitor frumos, pe care fiecare dintre noi ni-l imaginam, ni-l dorim, dar nu il revendicam. Furia dispare la fel de repede cum a aparut, lasand in spate sentimente de neputinta, tristete, dezgust, dispret, insa \u00a0si o farama de speranta. Se stinge ca zambetul unui copil care descopera ceva si incercand sa impartaseasca bucuria, observa ca parintele nu are nici o intentie de a se bucura impreuna cu el.<\/p>\n
Si totusi, ce facem cu Furia? O lasam sa treaca? Sa ne modifice emotiile, gandurile si actiunile? Sa ne controleze? Sau o folosim in avantajul nostru? O folosim ca un mijloc de a obtine niste informatii, niste lamuriri si edificari? Eu zic ca da. Astfel ca in alte situatii in care doamna Furie va vrea sa detina controlul, noi sa ne facem aparitia cu un \u00a0plan bine pus la punct si mai ales CONSTIENT.<\/p>\n