Obiceiuri și tradiții de Bobotează

În fiecare an, pe 6 ianuarie, preoţii sfinţesc apele, iar cei care se stropesc sau se îmbăiază în apa sfinţită sunt feriţi de rele şi boli. Nu este bine să te speli pe cap sau să speli haine, pentru că „se spurcă apele”, potrivit superstiţiilor din popor.

Slujba de Bobotează are loc în fiecare an, pe 6 ianuarie FOTO arhivă Adevărul

Numită și Epifania sau Teofania, iar în popor Bobotează, este prima sarbătoare a noului an, dar prin caracterul sau iniţiatic marchează începutul vieții creștine – botezul „Nimeni nu poate fi creștin fără botez”.

Sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

În trecut cele două sărbători Crăciunul şi Boboteaza erau sărbătorite împreună. De aceea, unele credinţe şi semnificaţii sunt comune sau au migrat de la o sărbătoare la cealaltă.

Sudul Moldovei este un spaţiu înconjurat de mai multe ape (Siret, Prut şi Dunăre). De aceea toate tradiţiile şi obiceiurile care implică ritualuri şi credinţe ce implică prezența apei sunt amplificate. S-au dezvoltat şi s-au păstrat multă vreme obiceiuri precum Caloianul, paparudele și legarea suratelor.

„Boboteaza capătă în zona noastră valențe cosmice prin legătura dintre ape. În credința populară toate apele curgătoare se unesc în Apa Sâmbetei care ajunge până pe lumea cealaltă”,  a explicat preotul Daniel Popa de la Arhiepiscopia „Dunării de Jos” pentru „Adevărul”.

Agheasma mare

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.

Apa sfinţită la biserică pe 6 ianuarie şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Apa este folosită la Botez pentru a arăta că așa cum acesta este un element esențial pentru viața trupului, tot așa este Duhul Sfânt necesar pentru viața spirituală a ființei umane, atât pentru suflet, cât și pentru trup.

„Hristos nu avea nevoie să fie botezat de către Ioan, pentru că era fără de păcat, dar a făcut-o pentru a arata fiecărui om că are nevoie de curățire și de schimbare. Înnoire înseamnă că omul cel vechi al păcatului neascultării trebuie să moară, că să se nască omul cel nou”, spune preotul Daniel Popa.

La finalul Sfintei Liturghii, se săvârșește Sfințirea cea Mare a apei. Această apă pe care Duhul Sfânt o sfințește este apă de binecuvântare, apă de sfințire a sufletului și a trupului și a naturii înconjurătoare, dar și motiv de bucurie pentru oamenii care o primesc cu credință, evlavie și dragoste. Acesta este motivul pentru care agheasma nu se strică niciodată, spun preoții.

În localitățile care se află aproape de o apă curgătoare, preotul iese şi face slujba acolo. Acest alai, de la biserică la râu, era însoţit în trecut de zgomote, împuşcături și pocnituri de bici, ce aveau menirea de a îndepărta duhurile rele.

Sfinţirea cea mare a apei sau Slujba agheasmei mari are rol purificator şi de aceea tot ce este impur trebuia indepărtat. Caii se împodobeau frumos, dar toate animalele din gospodăria omului primeau sfințirea pe care preotul sau chiar credincioşii o făceau prin stropire.

Sursa:adevarul