29 iulie Ziua Imnului Naţional al României
Desteapta-te, române!” este oficial din anul 1990, imnul national al României.
Pentru o vreme, a fost de asemenea imnul national al Republicii Democratice Moldovenesti (1917 – 1918) si al Republicii Moldova (1991 – 1994).
Versurile şi aranjamentul acestui imn aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 – 1863), unul din conducatorii Revolutiei romanilor de la 1848, poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. pornind de la o veche romanta romaneasca pe care a auzit-o de la dascalul Gheorghe Ucenescu,
El a scris versurile poeziei „Un rasunet” in acea perioada de efervescenta nationala si politica si de atunci, aceste versuri au devenit un simbol al luptei romanilor pentru eliberare.
Poezia „Un Rasunet” a fost scrisa in urma evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848, cand poetul Andrei Muresanu „cauta o melodie dupa care sa compuna un sonet”.
Dupa ce a auzit „Din sanul maicii mele”, o romanta publicata pentru prima data in august 1832, pe versurile lui Grigore Alexandrescu, Muresanu s-a intors foarte agitat acasa — dupa cum isi amintea sotia sa — si a scris toata noaptea.
Spre ziua, poetul terminase de compus primele strofe ale poeziei „Un rasunet”.
Duminica urmatoare — spre sfarsitul lunii iunie — a fost cantata pentru prima data, de fata cu alti intelectuali, pe melodia interpretata de Gheorghe Ucenescu, aflam din Enciclopedia Romaniei.
Wikipedia ne lamureste cu privire la o confuzie pe care o auzim des: Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca, deci nu Anton Pann a scris acest cantec.
O alta versiune a istoriei imnului spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta, cea pe care am mentionat-o deja, sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele „Din sanul maicii mele”.
Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care cauta o melodie potrivita pentru versurile sale.
Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei,, (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta) si aşa cum este îndeobşte cunoscut în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea.
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale, avea deja o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul.
Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.
De atunci, acest imn a fost cântat de romani cu ocazia fiecărui prilej important, in zilele de sarbatoare dar si in situatii cruciale ale istoriei ,datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el.
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiului de independență (1877 – 1878, primul și al doilea război mondial.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu.
Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală.
În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
În ziua revoltei de la Brașov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a fost cantata fără întrerupere.
Interzis de regimurile totalitare comuniste tradatoare de neam, timp de aproape o jumătate de secol, alaturi de alte imnuri si marsuri patriotice pentru a caror intonare sau fredonare se aplicau pedepse grele cu inchisoarea,”Deşteaptă-te române” s- a generalizat instantaneu in randurile maselor,in timpul Revolutiei anticomuniste din decembrie 1989 si a fost cantat ca un adevarat imn naţional , inlocuind spontan imnul comunist al Romaniei lui Ceausescu .
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi firesc si de neoprit, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în jurul idealurilor nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a multimii manifestanților.
Constituţia din 1991 l-a consacrat ca IMN al României .
Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu imnul „Limba noastră”.
Titlul „Deşteaptă-te, române!”, este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece indeamna permanent la speranta intr-o lume nouă,mai dreapta cu noi romanii; naţional, deoarece alătură indemnul la deşteptare nationala, amintirii trecutului plin de eroism al neamului romanesc si mandriei de a fi roman.
Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina, până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.
Desteapta-te, române!” este oficial din anul 1990, imnul national al României.
Pentru o vreme, a fost de asemenea imnul national al Republicii Democratice Moldovenesti (1917 – 1918) si al Republicii Moldova (1991 – 1994).
Versurile şi aranjamentul acestui imn aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 – 1863), unul din conducatorii Revolutiei romanilor de la 1848, poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. pornind de la o veche romanta romaneasca pe care a auzit-o de la dascalul Gheorghe Ucenescu,
El a scris versurile poeziei „Un rasunet” in acea perioada de efervescenta nationala si politica si de atunci, aceste versuri au devenit un simbol al luptei romanilor pentru eliberare.
Poezia „Un Rasunet” a fost scrisa in urma evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848, cand poetul Andrei Muresanu „cauta o melodie dupa care sa compuna un sonet”.
Dupa ce a auzit „Din sanul maicii mele”, o romanta publicata pentru prima data in august 1832, pe versurile lui Grigore Alexandrescu, Muresanu s-a intors foarte agitat acasa — dupa cum isi amintea sotia sa — si a scris toata noaptea.
Spre ziua, poetul terminase de compus primele strofe ale poeziei „Un rasunet”.
Duminica urmatoare — spre sfarsitul lunii iunie — a fost cantata pentru prima data, de fata cu alti intelectuali, pe melodia interpretata de Gheorghe Ucenescu, aflam din Enciclopedia Romaniei.
Wikipedia ne lamureste cu privire la o confuzie pe care o auzim des: Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca, deci nu Anton Pann a scris acest cantec.
O alta versiune a istoriei imnului spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta, cea pe care am mentionat-o deja, sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele „Din sanul maicii mele”.
Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care cauta o melodie potrivita pentru versurile sale.
Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei,, (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta) si aşa cum este îndeobşte cunoscut în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea.
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale, avea deja o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul.
Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.
De atunci, acest imn a fost cântat de romani cu ocazia fiecărui prilej important, in zilele de sarbatoare dar si in situatii cruciale ale istoriei ,datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el.
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiului de independență (1877 – 1878, primul și al doilea război mondial.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu.
Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală.
În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
În ziua revoltei de la Brașov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a fost cantata fără întrerupere.
Interzis de regimurile totalitare comuniste tradatoare de neam, timp de aproape o jumătate de secol, alaturi de alte imnuri si marsuri patriotice pentru a caror intonare sau fredonare se aplicau pedepse grele cu inchisoarea,”Deşteaptă-te române” s- a generalizat instantaneu in randurile maselor,in timpul Revolutiei anticomuniste din decembrie 1989 si a fost cantat ca un adevarat imn naţional , inlocuind spontan imnul comunist al Romaniei lui Ceausescu .
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi firesc si de neoprit, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în jurul idealurilor nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a multimii manifestanților.
Constituţia din 1991 l-a consacrat ca IMN al României .
Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu imnul „Limba noastră”.
Titlul „Deşteaptă-te, române!”, este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece indeamna permanent la speranta intr-o lume nouă,mai dreapta cu noi romanii; naţional, deoarece alătură indemnul la deşteptare nationala, amintirii trecutului plin de eroism al neamului romanesc si mandriei de a fi roman.
Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina, până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.
