Haz de necaz

„Cum trăiați voi toți pe atunci?”

La o reuniune de familie, un tânăr și-a întrebat părinții, mătușile, unchii și bunicii:
„Cum trăiați voi toți pe atunci?”

• Fără televizor
• Fără Wi-Fi
• Fără tehnologie
• Fără internet
• Fără computere
• Fără drone
• Fără Bitcoin
• Fără telefoane mobile
• Fără Facebook
• Fără Twitter
• Fără YouTube
• Fără WhatsApp
• Fără Messenger
• Fără Instagram

Atunci bunicul a luat cuvântul și a răspuns:
„Știi, dragă nepoate…
Așa cum trăiește generația ta astăzi…

• Fără rugăciuni
• Fără respect
• Fără valori
• Fără personalitate
• Fără simțul datoriei
• Fără viață interioară
• Fără caracter
• Fără savoare
• Fără idealuri
• Fără iubire de sine
• Fără umanitate
• Fără modestie
• Fără virtuți
• Fără onoare
• Fără scop
• Fără acel ceva anume
• Fără esență
• Fără direcție
• Fără identitate – pentru că mulți nici măcar nu mai știu dacă sunt bărbați sau femei.

Noi, cei născuți între 1920 și 1975, suntem binecuvântați, iar viețile noastre sunt o dovadă vie:
După școală, erau teme, apoi se juca afară!

Ne jucam cu prieteni adevărați – nu cu cei virtuali de pe internet.
Noi adesea ne construiam propriile jucării și ne distram cu ele.

Părinții noștri nu erau bogați,
dar ne-au dat și ne-au învățat dragostea – nu valori materiale sau lumești.

Nu aveam telefoane mobile, laptopuri, DVD-uri, PlayStation-uri, Xbox-uri, jocuri video, PC-uri sau internet…

dar aveam prieteni adevărați.

Rudele locuiau în apropiere, așa că ne puteam bucura de timpul petrecut în familie.

Poate că apărem doar în fotografii alb-negru,
dar amintirile sunt colorate și vii.

Suntem o GENERAȚIE UNICĂ și MAI ÎNȚELEGĂTOARE,
pentru că suntem ULTIMII care ne ascultă părinții…

și PRIMII care trebuie să ne asculte copiii.

Suntem o EDIȚIE LIMITATĂ!

Bucură-te, apreciază și învață din ziua de ieri.

Împărtășește.

„CEI MAI BĂTRÂNI”

„Ne-am născut în anii ’40, ’50 și ’60.”
„Am crescut în anii ’50, ’60 și ’70.”
„Am mers la școală în anii ’60, ’70 și ’80.”
„Ne-am îndrăgostit în anii ’70, ’80 și ’90.”
„Ne-am căsătorit și am explorat lumea în anii ’70, ’80 și ’90.”
„Ne-am aventurat în anii ’80 și ’90.”
„Am găsit stabilitate în anii 2000.”
„Am devenit mai înțelepți în anii 2010.”
„Și suntem încă aici – în 2025.”

Am trăit OPT decenii…
DOUĂ secole…
DOUĂ milenii…

De la comutatoare telefonice interurbane la apeluri video la nivel mondial.
De la înregistrări la servicii de streaming.
De la scrisori scrise de mână la e-mailuri și WhatsApp.
De la comentarii radio în timpul meciurilor de fotbal la televiziunea alb-negru și, mai târziu, la televiziunea HD.
Obișnuiam să mergem la magazinul video – astăzi ne uităm la Netflix.
Am experimentat primele computere, cartele perforate, dischete –
și astăzi purtăm gigaocteți și megaocteți în buzunare – pe telefoanele mobile sau tablete.

Purtam pantaloni scurți în copilărie, mai târziu pantaloni lungi, Oxford, pantaloni scurți Bermuda și multe altele.
Am supraviețuit poliomielitei, meningitei, gripei H1N1 și acum COVID-19.

Da, am trecut prin multe,
dar ce vieți minunate am avut!

Ne-ați putea numi „supraviețuitori”.
Oamenii născuți în lumea anilor 1950,
au experimentat o copilărie analogică și o maturitate digitală.

Suntem un fel de „am văzut „totul.”

Generația noastră a experimentat și a văzut mai mult decât oricare alta –
în fiecare dimensiune a vieții.

Suntem generația care s-a adaptat cu adevărat la lume.

O rundă mare de aplauze pentru toți membrii unei generații foarte speciale,
care va rămâne pentru totdeauna UNICĂ.

⸻

Un mesaj frumos și foarte adevărat pe care l-am primit de la un prieten.
Sper că vă veți face timp să-l citiți și apoi să-l împărtășiți…
…sau îl veți amâna –
și veți constata că nu-l veți împărtăși niciodată!

Mereu împreună
Mereu uniți
Mereu frați
Mereu prieteni

Sursa:whatsapp

Astazi scriu pentru toți cei care te privesc zâmbind și spun cu un aer expert: Arăți bine… pentru vârsta ta :)..am o veste: nu suntem conserve cu termen de valabilitate…
Femeile au trăiri…Au demnitate.
Au riduri cu poveste și ochi care au văzut moarte și înviere, cădere și ridicare.
„Te ții bine…” sună ca și cum ar trebui să fim deja la pământ, iar faptul că ne mișcăm, respirăm și mai avem zvâc e o surpriză fiziologică…
Dar nu, nu mă țin „bine”.
Mă țin VIE.
Mă țin de tot ce am trăit.
De toate nopțile în care n-am dormit de griji, dar dimineața am mers la muncă cu rujul pe buze și focul în ochi…
De toate momentele în care m-am simțit urâtă, uitată, îmbătrânită, dar am ales să mă îmbrac frumos, doar pentru mine..
De toate zilele în care lumea mi-a spus că mi-a trecut vremea… și eu mi-am făcut timp.

Mă țin vie pentru că știu cine sunt!

Pentru că vârsta mea e o victorie, nu o scădere de valoare..
Pentru că frumusețea nu se retrage la menopauză și farmecul nu expiră când nu mai ești „target demografic”.
Pentru că îmi port anii ca pe o armură aurie: noblețe, nu greutate…
Ce-ar fi să schimbăm registrul?
În loc să spui „Arăți bine pentru vârsta ta”, încearcă:
„Ești magnetică.”
„Ești întreagă.”
„Ești lumină.”…Nu „în ciuda anilor”.
Ci datorită lor.
Pentru că femeile adevărate nu îmbătrânesc.Ele devin clare. Puternice. Întregi. .
Și, Doamne, cât de frumoasă e o femeie care nu se mai scuză pentru cum e, ce simte și câți ani are.
Așadar, dragă lume:
Nu mă mai întreba cum de „mă țin bine”.
Întreabă-mă ce m-a ținut în viață până azi…
Și pregătește-te să afli despre dragoste, durere, lacrimi și lumină.
Despre cum se renaște o femeie de 100 de ori și iese din foc, nu arsă, ci aurită…

Scrie în comentarii:
„Mă țin vie, nu bine.”:)
Dă mai departe acest mesaj. Pentru toate femeile care și-au pus mâna pe inimă și au simțit: „Despre mine e vorba…”

Fiecare rid spune că am iubit.
Fiecare privire spune că m-am regăsit.
Și fiecare zi pe care o trăiesc, e o lecție pe care nu mi-o poate lua nimeni…

Sursa:whatsapp