Culoare și spectacol în Retezat. Planta care înfrumusețează zona lacurilor glaciare în luna iunie

O plantă rară, care crește pe pajiștile alpine și în vecinătatea lacurilor glaciare din Retezat, dar și în alte ținuturi sălbatice din Carpați, atrage în această perioadă numeroși turiști în parcul național. Bujorul de munte dă culoare peisajelor spectaculoase surprinse în fotografiile din Retezat.

Bujorul de munte la Tăul Țapului din Retezat. Foto: Lucian Ignat

Rododendronul, cunoscut și ca bujorul de munte sau smirdar (Rhododendron myrtifolium), colorează în roz pajiștile alpine ale Carpaților și atrage, în această perioadă, numeroși pasionați de drumeții și fotografie. Spectacolul naturii durează doar câteva săptămâni, dar planta este protejată, iar ruperea sau smulgerea ei sunt interzise.

Podoabele roz din Retezat

Bujorul de munte este un mic arbust alpin, cu flori roz-roșiatice, care crește la altitudini mari, pe pajiști, stâncării și soluri sărace în nutrienți, unde devine una dintre cele mai spectaculoase apariții ale începutului de vară. Bujorii de munte împodobesc pajiștile alpine și malurile lacurilor glaciare din Munții Retezat, în cel mai vechi parc național al României. În aceste zile, peisajul montan capătă culori intense, care contrastează cu ultimele petece de zăpadă rămase în zonele umbrite din Retezat.

→

Imaginea 1/9: Taul Tapului Foto Daniel Morar jpg

Pentru amatorii de drumeții și fotografie, traseele din Parcul Național Retezat oferă un motiv în plus de explorare. Pe paginile de socializare dedicate călătoriilor, bujorii de munte au devenit, în ultimele zile, un subiect tot mai des întâlnit, iar mulți români și-au stabilit planurile de drumeție ținând cont de perioada de înflorire a rododendronilor.

„Întâlnirea cu rododendronii înfloriți pe traseul spre Tăul Țapului, în inima Retezatului, a fost una dintre cele mai frumoase surprize ale verii. Culorile lor au dat viață muntelui și au transformat fiecare pas într-o experiență de neuitat, amintindu-ne cât de prețioasă și spectaculoasă este natura atunci când o respectăm. Cu această ocazie, le reamintesc drumeților și călătorilor să nu distrugă flora, culegând sau călcând aceste minunății, ci doar să le fotografieze și să se bucure de prezența lor”, spune Lucian Ignat, un fotograf din Hunedoara pasionat de drumeții în natură.

Momentul bujorilor de munte

Pentru fotograful Daniel Morar, înflorirea bujorului de munte este unul dintre cele mai spectaculoase momente ale anului în Retezat, alături de toamna în care pajiștile alpine capătă culoarea aramei, iar lumina devine mai blândă. El spune că florile roz schimbă, pentru câteva săptămâni, înfățișarea golului alpin și aduc o notă de fragilitate într-un peisaj dominat de stânci, custuri ascuțite și căldări glaciare.

„Dintre toate momentele anului petrecute în munții înalți, trei îmi sunt cele mai dragi: iarna, când crestele sunt îmbrăcate în zăpezi, perioada înfloririi bujorului de munte, când golul alpin se colorează neașteptat în nuanțe intense de roz, și toamna, când pajiștile alpine capătă culoarea aramei”, spune Daniel Morar, pentru Adevărul.

→

Imaginea 1/19: Bujori de munte în Parcul Național Retezat Foto Daniel Morar (19) jpg

Fotograful mărturisește că se întoarce an de an în Retezat pentru sentimentul că asistă la unele dintre cele mai frumoase momente din viața muntelui: explozia de culoare adusă de bujorii de munte și liniștea caldă a toamnei, când relieful aspru pare îmblânzit de lumină.

„Iar dacă avem șansa să îl vedem, cred că avem și datoria să îl respectăm: să rămânem pe poteci, să nu rupem florile și să lăsăm în urmă doar amintiri și imagini. Toate acestea sunt ale muntelui. Noi avem doar privilegiul de a le vedea și responsabilitatea de a le păstra nealterate”, a declarat acesta, pentru Adevărul.

Bujorii de munte mai pot fi întâlniți și pe pajiștile alpine din Munții Rodnei, Făgăraș, Parâng, Bucegi, Călimani sau Țarcu, unde înfloresc la începutul verii și colorează în roz versanții înalți ai Carpaților.

Iunie – iulie, perioada bujorilor de munte

Alin Alimpesc, directorul Administrației Parcului Național Retezat, a explicat pentru „Adevărul” că bujorii de munte pot fi văzuți în această perioadă în zona alpină, mai ales în apropierea lacurilor glaciare, unde formează unele dintre cele mai spectaculoase peisaje ale verii. Potrivit acestuia, înflorirea rododendronilor are loc, de obicei, la mijlocul lunii iunie și durează câteva săptămâni. Acum este perioada în care coloritul florilor este cel mai intens, iar contrastul cu vegetația încă scundă face ca peisajul să fie cu atât mai spectaculos.

ADEVĂRUL: În ce zone din Parcul Național Retezat pot fi văzuți, în această perioadă, bujorii de munte?

Alin Alimpesc, directorul Administrației Parcului Național Retezat: Bujorii de munte pot fi văzuți în zona alpină, în zona de gol alpin. Cele mai frumoase peisaje sunt în zona lacurilor, în special în căldarea lacului Bucura.

Care este perioada obișnuită de înflorire a bujorilor de munte în Retezat și cât durează?

Perioada obișnuită de înflorire este la mijlocul lunii iunie, deci chiar în această perioadă. Înflorirea durează câteva săptămâni, până când florile se usucă și cad. Acum este perioada cea mai intensă, când coloritul este cel mai frumos. Restul vegetației nu este încă foarte dezvoltat, iarba este mai mică, iar contrastul este foarte frumos.

De ce este bujorul de munte considerat o specie importantă pentru ecosistemele din Retezat?

Toate speciile de floră protejate sunt importante. Bujorul de munte este o specie deosebită și prin frumusețe. Este o plantă de talie mică, ancorată foarte bine în sol, care nu are nevoie de soluri foarte bogate în nutrienți. Crește pe soluri mai sărăcăcioase, în zona alpină, pe stâncărie, în zone cu sol mai puțin bogat.

Ce statut de protecție are bujorul de munte? Este interzis turiștilor să îl rupă?

Nu doar bujorul de munte, ci orice plantă de pe teritoriul Parcului Național Retezat este interzis să fie recoltată.

Ce riscă turiștii dacă rup florile sau calcă plantele? Pot fi amendați?

De obicei, aceste plante nu cresc chiar pe traseu. Abaterea de la traseu este interzisă, atât din motive de siguranță, cât și din motive de protecție a florei.

În ultimii ani, ați constatat probleme legate de ruperea plantelor sau de turiști care intră în zone sensibile?

Nu au fost probleme foarte mari. Eventual, se mai culeg flori, dar nu este un impact atât de mare. Florile sunt culese uneori pentru uz propriu, însă plantele nu sunt smulse, pentru că au formă de tufă și nu pot fi rupte foarte ușor. Nu au fost aplicate amenzi.

Ce recomandări aveți pentru turiștii care vin să fotografieze florile din Retezat?

Să încerce să nu se abată de la traseu și să aibă grijă unde pășesc. În continuare este și sezonul viperelor și pot întâlni și alte animale. Dacă se abat de la traseu, se pot pune în pericol.

→

Imaginea 1/15: Parcul National Retezat Foto Lucian Ignat (15) jpg

Parcul Național Retezat, ținutul glaciar stăpânit de animale sălbatice

Înființat în 1935, Parcul Național Retezat a fost prima rezervație naturală de acest fel din România. Ținutul montan se întinde pe aproape 40.000 de hectare, din care circa 2.000 de hectare aparțin rezervației științifice Gemenele, unde accesul turiștilor este interzis, iar natura este lăsată să evolueze în voie. Retezatul păstrează urmele uneia dintre cele mai spectaculoase glaciațiuni din Carpați. Ghețarii au modelat aici circuri glaciare, văi în formă de U, morene, blocuri eratice și stânci șlefuite de gheață, iar peste 50 de lacuri glaciare împodobesc căldările masivului. Pe lângă relieful său spectaculos, Retezatul este apreciat și pentru biodiversitate.

„În arealul parcului au fost inventariate 98 specii de păsări, 53 de specii de mamifere, 6 specii de pești, 7 specii de reptile și 7 specii de amfibieni. De interes crescut pentru Retezat sunt și nevertebratele, în rândul cărora se găsesc cele mai multe specii endemice pentru parc (specie endemică = întâlnită doar în acel loc). Retezatul este renumit prin diversitatea sa floristică, adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare autohtone, din cele peste 3.136 cunoscute în România”, arată administrația PNR.

Retezatul Mic, tărâmul florilor rare

Alături de zona lacurilor glaciare, pajiștile din Retezatul Mic se transformă și ele într-un adevărat paradis al florilor. Aflat în partea sudică a Parcului Național Retezat, acest ținut mai puțin cunoscut de turiști decât zona lacurilor glaciare impresionează prin crestele sale calcaroase, prin abrupturi, poieni alpine și pajiști întinse, unde, în lunile de vară, pot fi întâlnite numeroase specii de plante ocrotite de lege.

Printre ele se numără bujorul de munte sau smirdarul (Rhododendron myrtifolium), cupele (Gentiana acaulis), ghințura (Gentiana punctata), ghințura galbenă (Gentiana lutea), degetăruții (Soldanella pusilla) și alte flori alpine care dau culoare muntelui.

Pășunile alpine și subalpine ocupă o parte importantă din teritoriul Parcului Național Retezat, la altitudini de peste 1.700 de metri, iar în Retezatul Mic diversitatea floristică este completată de peisajele spectaculoase ale vârfurilor Piule, Drăgșanu și Piatra Iorgovanului.

Potrivit administrației Parcului Național Retezat, existența aici a mai bine de o treime din flora vasculară a României este unul dintre motivele pentru care zona a fost declarată parc național. La acestea se adaugă un număr aproximativ egal de specii inferioare: briofite (mușchi), licheni și alge.

„Foarte importante pentru conservarea plantelor din Retezat sunt speciile endemice, dintre care amintim flămânzica (Draba dorneri), și alte specii rare, precum iarba gâtului (Tozzia carpathica), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), ghințura galbenă (Gentiana lutea), sângele voinicului (Gymnadenia rhellicani) și floarea-de-colț (Leontopodium alpinum), ultimele patru fiind desemnate monumente ale naturii în România”, arată administrația PNR.

De asemenea, multe specii de plante își au aici locul clasic, ca de exemplu Barbarea lepuznica, Centaurea pseudophrygia retezatensis, Oxytropis jacquinii retezatensis, Hypochoeris maculata var. carpatica și Festuca rupicola var. retezatensis.

Plantele care colorează stâncile

Una dintre raritățile întâlnite în Retezatul Mic este papucul doamnei sau condurul doamnei (Cypripedium calceolus), o specie de orhidee declarată monument al naturii. Floarea sa, cu forma neobișnuită de „papuc”, de culoare galbenă și cu vinișoare purpurii, este considerată una dintre cele mai frumoase plante ocrotite din flora montană a României.

Biologul Ferdinand Tauber amintea, într-o lucrare despre flora Parcului Național Retezat, bogăția vegetală a acestor munți. Unele plante apar izolat, pe stâncării, cum sunt floarea-de-colț, pelinul de munte, garofița de munte sau sângele voinicului, în timp ce altele, precum smirdarul și jneapănul, cresc în masă și acoperă muntele cu o vegetație bogată. În pajiștile golului subalpin și alpin pot fi întâlnite și florile viu colorate ale cupelor și ghințurii, care împestrițează veșmântul verde al muntelui.

Retezatul Mic este accesibil mai ales din Valea Jiului, în timp ce drumurile spre zona lacurilor glaciare încep de obicei din zona Hațegului. Indiferent de traseu, pe porțiunile neasfaltate, turiștilor le este recomandat să circule cu prudență, preferabil cu mașini de teren, iar înainte de plecare să verifice starea traseelor și a drumurilor, care se poate schimba rapid în funcție de vreme.

Sursa adevarul Foto: adevarul