Motive pentru care să vizitezi Maramureşul(partea a II-a)
Vă oferim noi câteva motive pentru care merită să vizitaţi şi să vă bucuraţi de această “ţară veche”…
1. Peisaje mirifice
De îndată ce treci de “poarta” Maramureşului, peisajele îţi fură privirea: munţi împăduriţi, adăpaţi de râuri şi pâraie, dealuri îmbătător de verzi, căpiţe prietenoase ivite la tot pasul, lacuri tăcute, păşuni, cascade şi izvoare, specii florale excepţionale, toate îndemnându-te să nu mai laşi deoparte aparatul de fotografiat.
Cu o avere de 38 de arii protejate, peisajul Maramureşului e mai mult decât înstărit: Creasta Cocoşului, Pietrosul Rodnei, Tăurile Chendroaiei, Iezerul Mare, Defileul Lăpuşului sunt doar câteva dintre acestea, o sărbătoare pentru ochi, pledând convingător pentru versurile populare fredonate de maramureşeni ori de câte ori au prilejul să-şi laude meleagurile: “Maramureş plai cu flori, mândru eşti în sărbători…”
Creasta Cocoşului Pietrosul Rodnei Tăurile Chendroaiei
Iezerul Mare Defileul Lăpuşului
2. Oamenii şi omenia
Aproape fără excepţie, vizitatorii Maramureşului se declară îndrăgostiţi de moroşeni. În zilele obişnuite, pe uliţe întâlneşti coconi zburdalnici, roşii în obraji şi bătrâni care îşi spun poveştile în faţa porţii. Ceilalţi sunt cu treburi, la câmp sau prin gospodărie. Dar ca să îi cunoaşteţi cu adevărat pe moroşeni, trebuie să îi întâlniţi în straie de sărbătoare, când femeile se laudă cu năframele înflorate, cămeşile albe brodate, zadiile în dungi ce le acoperă poalele.
Bărbaţii sunt la fel de pitoreşti, cu cămeşile şi gatiile albe (pantaloni largi), pe cap musai un “clop” (pălărie), purtând la brâu cu mândrie un chimir lat şi pieptar din piele brodată. În felul lor de a fi simplu, sincer, fără ocolişuri, în vorbele lor pline de tâlc, în modul în care te poftesc în casă, în pofta lor de joc şi horit şi mândria cu care povestesc despre locurile în care s-au născut, există ceva care te cucereşte la prima vedere…
3. Biserici de lemn
Nu de puţine ori, numele Maramureşului se substituie cu “ţara bisericilor de lemn”. Călătorind prin sate, e uşor să observi că mai toate aşezările au vechea lor biserică de lemn, creaţie a meşterilor locului. Opt dintre acestea au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, putând fi vizitate la Bârsana, Budeşti, Deseşti, Ieud, Plopiş, Poienile Izei, Rogoz şi Surdeşti. Bisercile nu sunt doar obiective turistice: în fiecare duminică şi de sărbători, sătenii, unii dintre ei îmbracaţi în straie tradiţionale, vin aici să se închine.Cu turnuri înalte, ca să fie cât mai aproape de Dumnezeu, cu stâlpi grei de brad sau stejar, sculptaţi manual şi cu acoperişuri de şindrilă, cu valoroase picturi interioare, de o vechime impresionantă, fiecare biserică are istoria şi povestea ei încrustată în lemn.
Bârsana Budeşti Desesti
Ieud Plopis Poienile Izei
Rogoz Surdesti
4. Porţile de lemn
Maramureşenii au fost totdeauna credincioşi lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul din care mâncau, până la acoperământul de deasupra capului si bisericile în care se închinau. Acolo unde miroase a lemn, maramureşeanul se simte acasă.
Porţile de lemn sunt de când lumea simbolul satelor maramureşene. Motivele încrustate în stâlpii porţilor, pe âacest hotar simbolic dintre lume şi gospodărie, dintre spaţiul neutru şi cel sacru, au rolul de a proteja casa şi familia: funia rasucită , soarele, pomul vieţii sunt toate expresia marilor mituri din cultura romaneasca.
Azi, în Maramureş, mai pot fi văzute porţi şi case vechi de lemn, in special in satele de pe Valea Cosăului şi Valea Marei, precum şi în Muzeul Satului din Baia Mare si Sighet.
5. Obiceiuri şi sărbători
Oamenii din Maramureş au ştiut să nu se înstrăineze de tradiţii, păstrate din timpurile de demult. Viaţa la ţară în Maramureş este orânduită în mare parte după muncile câmpului şi după marile sărbatori creştine. Începutul de an e animat de sumedenia de obiceiuri de Anul Nou şi Bobotează. Primăvara este dedicată obiceiurilor de cinstire a primului gospodar ieşit la arat (Tânjaua de pe Mara, Udătoriul din Surdeşti) şi marii sărbători a Paştelui.
Tânjaua de pe Mara
Sărbătoarea Paştelui
Vara, maramuresenii petrec la sarbatori ale cositului, respectând obiceiurile de Sânziene şi tradiţiile legate de ziua Sfintei Marii şi de zilele sfinţilor.
Sărbători ale cositului
Obiceiurile de Sânziene
Ziua Sfintei Marii
Toamna, in timp ce se bucură de bogăţia recoltei, oamenii se adună la jocuri ale satului, unde pe muzica ceteraşilor, flacăii mai tineri joacă patimaş fetele, iar bătrânii se cinstec cu un pahar de horincă. Asta până la Lăsatul Secului, care marchează începutul pregătirilor pentru Crăciun, sărbătoarea cea mai frumoasă de peste an, când văile Maramureşului răsună de glasurile colindătorilor.
Bogăţia recoltei
Sărbătorile creştine, ţinute cu sfinţenie, prin post şi rugăciune, se împletesc aici cu ritualuri şi credinţe populare: obiceiuri de găsire a ursitului, de alungat duhuri rele, obiceiuri pentru a avea recoltă bogată şi căsnicie trainică şi altele atâtea şi atâtea, creând o lume fascinantă şi miraculoasă. Iar când toate acestea se îmbină şi cu buna dispoziţie, cu jocul şi “horitul”, spectacolul pentru oaspeţii din alte colţuri de lume este desăvârşit, în orice anotimp ar sosi.
Sursa:
