Etimologia numelor judeţelor din România. De unde provine denumirea regiunii în care locuiţi
V-aţi întrebat de unde provine numele judeţului în care locuiţi?
În unele situaţii istoricii vin cu răspunsuri clare, în alte cazuri există dispute în legătură cu etimologia numelor respective. Aflaţi de unde provine numele judeţului în care locuiţi.
Partea I
ALBA
Denumirea actuală a judeţului este direct legată de prima atestare la 1097. Atunci este pomenit primul comite, care avea atribuţii administrative şi dincolo de Cetatea din actualul oraş Alba Iulia. Primele menţiuni ne parvin, potrivit cercetătorilor, de la slavi, care au descoperit, între secolele VI-X, fostul castru roman de la Apulum. Potrivit cercetătorului Ana Dumitran de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, la scurt timp după descoperirea castrului, slavii nu au mai folosit termenul de „Apulum“. A fost înlocuit cu cel de „Belgrad“, în slavona „oficială“ de azi, cu sensul de „Oraşul“ sau „Cetatea Albă“. Nicolae Iorga aprecia că „Belgradul fiind un «grad», o cetate în fiinţă, arăta tocmai existenta zidurilor, care fiind de piatră, erau si aici, (…), albe“.
ARAD
Prima atestare documentară a Aradului a fost în secolul XI, în jurul anului 1080. Iniţial, a avut numele cavalerului Orod, după care a primit o uşoară modificare, ajungând „Arad”. Aflaţi mai multe despre istoria zonei! ARGEŞ Denumirea provine, se pare, de pe vremea dacilor, de la numele râului căruia i se spunea Argessos, probabil însemnând „strălucitor“.
ARGEŞ Denumirea provine, se pare, de pe vremea dacilor, de la numele râului căruia i se spunea Argessos, probabil însemnând „strălucitor“.
BACĂU
Etimologia cuvântului Bacău, ce dă numele oraşului şi judeţului, este incertă. Lingviştii apreciază că pot fi mai multe posibilităţi: numele unui conducător local Bako, de la bobiţele de strugure (bacă) sau chiar de la zeul Bachus.
BIHOR
Etimologia este incertă, probabil provine din sârbeşte (vihor – volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii „Biharea” (bi însemnând doi şi harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
BISTRIŢA
Etimologia este incertă. Una din variante de provenienţă ar fi de la râul Bistriţa, denumire de origine slavonă care înseamnă „apă repede“.
BOTOŞANI
Numele este legat de evenimentele din anul 1439 când „au venit tatarii şi au prădat şi arsu târgul Botoşanii“. Potrivit cercetătorilor, denumirea se trage de la un boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri. De altfel, cea mai veche pecete cunoscuta pâna acum, a Botoşaniului care avea drept marca un păun cu coada răsfirată, poartă inscripţia “Pecetea târgului Botaş”.
BRAŞOV
Unii istorici spun că Braşovul a fost numit după un râu cu acelaşi nume. Fluvium Brassou este, într-adevăr, atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul şcheian Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”. Alţi cercetători spun că numele derivă de la cetatea Brasovia de pe Tâmpa, ideea fiind propusă în 1874 de profesorul F. Philippi şi reluată în 1928 de G. Treiber şi E. Jekelius. Astfel, ei localizează Braşovul iniţial în cetatea de pe Tâmpa, de unde s-ar fi transmis mai apoi aşezării din vale.
BRĂILA
Este vorba despre un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puţin intenţionate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i. Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menţionat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila şi alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, bhreg însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziţiei geografice a oraşului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galaţi pe Dunăre, de aici şi celălalt nume existent de “Piscul Brăilei”, acordat oraşului în trecut.
BUCUREŞTI
Istoria Bucureştiului porneşte, conform izvoarelor istorice, de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, îşi clădeşte pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tării Româneşti. BUZĂU Numele ”Buzău”, după istoricul Vasile Pârvan, îşi are originea în radicalul tracic “Buze”. Plecând de la forma grecească Μουσεος (Mouseos), Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcris greşit (Μπ se pronunţă B în greceşte, ori în textul antic a fost omis π). A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin).
BUZĂU
Numele ”Buzău”, după istoricul Vasile Pârvan, îşi are originea în radicalul tracic “Buze”. Plecând de la forma grecească Μουσεος (Mouseos), Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcris greşit (Μπ se pronunţă B în greceşte, ori în textul antic a fost omis π). A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin).
Citeste mai mult: adev.ro/mggt6s
Sursa:adevărul.ro
