Munţii Măcinului – cei mai vechi munţi din România

August 4, 2017August 4, 2017 realitatearutiera

Cu o altitudine ce variază între 7 m şi 467 m (Vârful Ţuţuiatu), Munţii Măcinului sunt situaţi în Nord-Vestul Dobrogei iar accesul se poate face de pe drumul naţional 22D, între localităţile Măcin şi Horia şi de pe drumul european E87, între localităţile Măcin-Jijila-Luncaviţa. Datorită potenţialului natural de care dispune Parcul, o gama largă de turişti sunt atraşi aici pentru drumeţii, peisaje, floră, faună, cercetare şi documentare. Pe versanţi sunt prezente diferite etaje de vegetaţie: stepă (la baza versanţilor), păduri dese de gorun, stejar, fagi etc, tufişuri pe culmi iar apoi pajişti de stepă cu aspect alpin.

Parcul National Muntii Macinului (11321 ha) este situat pe teritoriul administrativ al localitatilor: Macin , Greci (situate in vestul parcului) comuna Cerna (amplasata in vestul si sud-vestul parcului), comunele Hamcearca si Luncavita (situate in estul acestuia) precum si Jijila (situata in partea de nord).

Parcul National ocupa zona centrala cea mai inalta a Muntilor Macin, cuprinzand cea mai mare parte din culmea principala (cunoscuta sub denumirea de Culmea Macinului), precum si o culme secundara a acestora , respectiv Culmea Pricopanului. Altitudinal se incadreaza intre 7 si 467 m, reprezentand zona cea mai inalta a Podisului Dobrogean. Cota maxima este atinsa de Varful Tutuiatu cu 467 m in masivul Greci. Muntii Macinului sunt cei mai vechi din Romania formati in timpul orogenezei hercinice, care a avut loc in urma cu 300-400 milioane de ani.

Reteaua hidrografica este foarte saraca, cu raurile Jijila, Luncavita, Plopilar, Cerna si Taita. Datorita climatului arid, caracterizat prin veri foarte calduroase si uscate, toamne lungi si secetoase si ierni geroase si cu putina zapada, debitele de apa sunt reduse si cursurile raurilor au caracter temporar, influentate si de insuficienta alimentare subterana a vailor. Vaile sunt foarte largi, unele avand numai temporar apa.
Parcul National Muntii Macinului reprezinta unicul parc national din tara ce protejeaza suprafete importante de vegetatia stepica, reprezentata aici prin stepa pontico-balcanica, acest tip de vegetatie fiind foarte rar la nivel european. Unul din principalele argumente pentru constituirea Parcului National il costituie numarul foarte ridicat de specii de plante amenintate cu disparitia din care multe sunt intalnite in Romania doar in Dobrogea, majoritatea nefiind protejate in alte rezervatii naturale cu exceptia Parcului National Muntii Macinului.

La aproape 12 km de Luncavita se afla Rezervatia Stiintifica Valea Fagilor, una din cele mai vechi si cunoscute rezervatii din judetul Tulcea, relict tertiar al codrilor seculari ce acopereau odata Dobrogea. Aici se remarca prezenta fagului dobrogean cu dimensiuni si calitati fizice impresionante, in amestec cu carpenul si teiul argintiu.

In ceea ce priveste speciile de vertebrate, lista faunistica a zonei include cca 256 de specii, dintre care 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 188 de specii de pasari si cca 50 de specii de mamifere.
Dintre amfibieni, speciile care prezinta importanta stiintifica sunt urmatoarele: broasca raioasa, broasca rosie de padure
Dintre reptile, speciile cele mai importante din punct de vedere stiintific sunt: broasca testoasa dobrogeana, soparla dobrogeana, gusterul vargat, balaurul dobrogean si vipera cu corn.

Zona Muntilor Macinului reprezinta o veriga importanta pe caile de migratie care urmeaza cursurile raurilor Prut si Siret. Rapitoarele de zi sunt deosebit de bine reprezentate in Muntii Macinului, intalnind: uliul cu picioare scurte, uliul pasarar, sorecar comun, sorecar mare.

Dintre speciile de mamifere micromamiferele si chiropterele prezinta importanta stiintifica, precum si popandau, pisica salbatica, dihorul de stepa, jderul de piatra , sacalul
In zonele de conservare speciala din Parcul National Muntii Macinului, in afara rezervatiilor stiintifice cu regim strict de protectie, sunt permise numai activitati de natura stiintifica si educativa, turism controlat, actiuni de inlaturare a efectelor unor calamitati si actiuni de prevenire a inmultirii in masa a daunatorilor.