Test Drive cu noul Volvo XC90

Volvo XC90 e o maşină complet nouă pentru Volvo. Este o platformă nouă, cu motorizări noi dezvoltate in-house de marca suedeză. Totul e nou, iar de acum va trebui să ne obişnuim ca atunci când vorbim de motoarele de pe modelele Volvo să ţinem minte un singur lucru: 2.0 litri.Pentru că toate motoarele pe benzină şi toate motoare diesel care vor echipa modelele mărcii vor avea 2.0 litri.

Evident, în gama modelelor suedeze aceste motoare vor fi disponibile în diferite versiuni de putere (dieselul de la versiunea D2 de 120 CP la cea D5 la 235 CP, iar benzinele de la T3 de 150 CP la T6 de 320 CP). Mai mult, XC90 vine şi cu un hibrid plug-in “ascuns” sub denumirea de versiune T8. Acesta combină motorul de 320 CP de pe T6 cu un motor electric de 87 de cai. Se anunţă spectaculoasă.

Până una-alta, noi am avut în test varianta D5 de pe XC90, adică un diesel de 2.0 litri şi 225 de cai putere. Echipat cu tracţiune integrală şi cu o automată cu 8 trepte semnată de Aisin, partenerii japonezi tradiţionali ai mărcii Volvo, XC90 i se alătură lui BMW X5 pe lista singurelor SUV-uri full-size cu motoare diesel cu patru cilindri de doi litri care dezvoltă peste 200 de cai putere.

Am avut sincere îndoieli legate de posibilităţile dinamice ale acestui motor. Totuşi, vorbim de o maşină care bate spre două tone (1965 de kilograme, mai exact), ceea ce înseamnă că un motor diesel de 2.0 litri ar putea fi subdimensionat. Semnele de întrebare au dispărut însă după fix 10 kilometri. Iar asta nu neapărat datorită motorului, cât datorită transmisiei excelente care schimbă fulgerător şi retrogradează fix câte trepte e nevoie pentru ca tu să te afli mereu în zona cuplului maxim (470 Nm) atunci când ai nevoie de el.

Reuşeşti reprize fantastice (de la 80 la 120 de kilometri pe oră sprintezi la kickdown fără probleme), iar după 130 km/h, la viteze de croazieră, ai încă resurse importante în caz de nevoie. Senzorial pare că ai doi cilindri în plus. Apropo de senzaţii, mi-aş fi dorit o izolare fonică ceva mai bună. Nu e ca şi cum te-ai afla într-o maşină de volum, însă la sarcină motorul se face auzit în habitaclu ceva mai mult decât la concurenţii germani.

Pentru un cunoscător este cumva evident că reperul celor de la Volvo a fost motorul de 218 CP de pe BMW X5, pentru că până şi cifrele sunt extrem de apropiate de acesta. Totuşi, motorul suedezilor are mai mulţi cai, performanţe mai bune şi consumă o idee mai puţin. Despre asta vom vorbi însă în capitolul următor.

Era evident pentru toată lumea că XC90 nu avea nicio şansă în faţa tripletei germane BMW X5 – Audi Q7 – Mercedes GLE (proaspătul ML rebotezat) fără motoare care să ofere cifre excelente. Nu te poţi bate cu tancurile dacă vii cu suliţe. Iar Volvo a înţeles asta foarte bine. Atât de bine, încât investiţiile părinţilor chinezi de la Geely s-au transformat într-una dintre cele mai interesante game de motoare din lumea auto a prezentului.

Motorul D5 de 225 de cai putere de pe XC90 oferă un consum oficial de 5.8 litri/100 km în regim mediu mixt, cu un 4.7 în extraurban. Noi l-am testat în regim absolut normal (croazieră plus acceleraţii bruşte când a fost cazul) pe traseul Bucureşti-Azuga-Bucureşti, cu o mică ieşire de pe traseu în Sinaia, iar consumul afişat de computerul de bord a fost de 6.9 litri/100 km. Absolut decent pentru un motor de 225 de cai putere montat pe un SUV de aceste dimensiuni, unul dintre cele mai mari modele vândute în Europa.

Dacă punem faţă în faţă cifrele lui XC90 D5 cu cele ale concurenţei directe, observăm că suedezii se află fix între coastele germanilor. Noua generaţie Q7, lansată de asemenea în această primăvară, vine cu un fantastic 5.4 litri/100 km dintr-un motor V6 diesel de 3.0 litri, iar noul Mercedes GLE, urmaşul lui ML, scoate un consum cu 0.1 litri/100 km mai bun decât cel al SUV-ului suedez. Tot la diferenţă minimă, de 0.1 litri, stă şi BMW X5, dar în partea cealaltă a scării de valori.

În sfârşit, dacă în ecuaţie introducem şi Range Rover cu al său motor de 3.0 litri diesel de 258 de cai, observăm diferenţe imense: SUV-ul britanic “mănâncă” 7.5 litri/100 km în condiţiile unor cifre de performanţă mai slabe decât ale lui XC90.

2.0 diesel pe o maşină de două tone. Logica nu i-ar da foarte multe şanse teoretice lui XC90 în duelul cu adversarii germani, însă pe hârtie observăm lucruri aproape paranormale.

De exemplu, aflăm că singurul SUV diesel din zona +200 CP care-l depăşeşte la acceleraţie 0-100 km/h pe Volvo XC90 D5 este noul Q7 în versiunea sus-menţionată: V6 diesel de 218 CP. Modelul german “face suta” în 7.3 secunde, fiind liderul grupului şi din acest punct de vedere. Volvo XC90 vine pe locul al doilea, cu un timp de 7.8 secunde, unul excelent în raport cu restul concurenţei din segment.

BMW X5 reuşeşte aceeaşi performanţă în 8.2 secunde, iar noul Mercedes GLE, cu un diesel de 2.1 litri şi 204 CP, are nevoie de 8.6 secunde pentru acelaşi lucru. E adevărat că GLE mai are un motor diesel de 256 de cai care, cu ajutorul cilindreei de 3.0 litri, reuşeşte 7.1 secunde pe 0-100 km/h. Dar această versiune costă în echiparea de bază cu 4000 de euro mai mult decât XC90 D5 în echiparea medie. Iar consumul e evident mai ridicat: 6.4 litri/100 km.

Surpriza mare vine din faptul că XC90 D5 de 225 CP reuşeşte un sprint 0-100 km/h mai bun decât cel al lui Range Rover 3.0 V6 diesel, care vine cu 33 de cai în plus. Diferenţa e minimă, de 0.1 secunde în favoarea modelului suedez, dar în acest caz e importantă.

Interiorul este, fără îndoială, marele avantaj al lui XC90 în faţa tuturor celorlalţi concurenţi de pe piaţă. Asta pentru că vorbim de un pachet complet care nu lasă “scurgeri” de calitate la niciunul dintre capitolele relevante pentru clienţii care-şi doresc acest tip de SUV.

În primul rând, designul scandinav simplu şi funcţional este la el acasă în noul XC90. De exemplu, bordul este simplificat la maximum: ai doar opt butoane fizice, unul dintre ele fiind rezervat deschiderii torpedoului. Toate celelalte elemente de comandă sunt digitale şi pot fi accesate uşor pe ecranul cu diagonala de 9 inch de pe centrul bordului: de la climatizare la pornirea/oprirea ESP-ului. De la navigaţie la cifrele computerului de bord.

Cireaşa de pe tort e reprezentată de display-ul digital care ia locul ceasurilor de bord. Este foarte asemănător cu cel de pe Audi Q7 şi Audi TT, permiţând o personalizare maximă a culorilor, stilului de afişaj şi a elementelor pe care le vezi între kilometrajul şi turometrul digitale.

Materialele utilizate de Volvo sunt şi ele de înalt nivel chiar şi dacă maşina testată e dotată cu elementele nivelului mediu de echipare, Momentum. Am avut un amestec de piele, aluminiu şi de zone moi la atingere, iar textura lor este simplă şi fără zorzoane inutile, aşa cum îi stă bine unei maşini cu prestanţă. În echiparea R-Design, vârful absolut al celor de la Volvo, ai la dispoziţie şi alte elemente, precum fibra de carbon.

Dar, peste toate, cea mai pregnantă imagine pe care ţi-o lasă Volvo XC90 pe retină e cea legată de spaţiu. Ai şapte locuri (cele două de pe rândul al treilea sunt opţionale şi costă 1600 de euro cu TVA) adevărate, pe care încap adulţi. Volvo spune că pe ultimul rând ar trebui să nu ai peste 1.7 metri, însă Volvo a reuşit un lucru rar în zona maşinilor cu şapte scaune: ai loc destul pentru picioare, pentru că şezutul scaunului nu stă direct pe podea.Portbagajul are 721 litri în configuraţia cu cinci scaune, o imensitate în care încape tot ce are nevoie o familie normală pentru un concediu prelungit. Şi mai mult decât atât. Ba chiar ai 314 litri cu şapte locuri ridicate, ceea ce echivalează cu spaţiul pe care-l oferă un Sandero, de exemplu.

Volvo ne-a obişnuit să ofere cele mai accesibile maşini din zona premium, indiferent de segment. Aşa se întâmplă cu V40 în zona compactă, cu S60 în zona medie, cu S80 în zona mare şi cu XC60 în zona SUV-urilor compacte. Diferenţele sunt uneori serioase, de câteva mii de euro, deci aveam aşteptări interesante din acest punct de vedere cu noul XC90.

Chiar dacă şi-a dotat maşina în standard cu o mulţime de sisteme care la concurenţa germană costă bani grei şi chiar dacă XC90 nu oferă nimic în minus faţă de concurenţă, ba din contra, Volvo a reuşit să se menţină în linia preţurilor oferite de BMW, Audi şi Mercedes. Nu mai vorbim de Range Rover, care cere cu câteva zeci de mii de euro mai mult pe un model asemănător.

Dacă echipăm un X5, un Q7 sau un GLE la nivelul lui XC90 D5 Momentum, observăm diferenţe de preţ de 2-3-4 mii de euro în favoarea modelului suedez. Interesant este faptul că o privire aruncată pe o comparaţie între preţuri ne arată că X5 şi GLE sunt cu câteva sute de euro mai ieftine, dar trebuie să ţinem cont că vorbim de echipări de bază în cazul modelelor germane.

E cumva superfluu să vorbeşti despre siguranţă în cazul celor de la Volvo, dar de această dată trebuie să subliniem câteva aspecte caracteristice noului XC90, pe care marca suedeză îl consideră fără menajamente cel mai avansat model de pe piaţă din punctul de vedere al gradului de siguranţă oferit pasagerilor.

EuroNCAP nu a pocnit încă SUV-ul Volvo de pereţi, stâlpi şi alte obstacole pentru a analiza la virgulă rezultatele acestei maşini, însă acum câteva luni am participat la Goteborg la un crash test live şi la un workshop dedicat siguranţei lui XC90 în care am avut ocazia să analizez pe larg şi în detaliu toate elementele de siguranţă activă şi pasivă de la bordul acestei maşini.

Cert este că XC90 aduce în lumea auto cel puţin trei inovaţii legate de siguranţă, toate disponibile standard.Avem frânare automată la pietoni, biciclişti şi animale, avem un sistem care detectează momentul în care maşina iese de pe carosabil şi pregăteşte pasagerii de impact şi mai avem un element metalic aşezat de lungul spătarului scaunelor care se îndoaie ca un acordeon atunci când are loc un accident în care maşina e aruncată în aer (de exemplu la ieşirea într-un şanţ) şi cade din nou pe roţi. Forţele verticale care tasează vertebrele pasagerilor sunt preluate parţial de acest element metalic, astfel că riscurile de răni grave la nivelul coloanei scad cu 50%.

În rest, XC90 beneficiază de toate elementele de siguranţă existente la această oră în lumea auto. Orice sistem, de la pilotaj automat la viteze mici la frânare automată indiferent de viteză, se află în dotarea acestei maşini. Standard sau contracost. 

Dacă eu aş fi clientul reper al acestui tip de maşini, ţinuta de drum şi direcţia ar fi cam singurele elemente care mi-ar ridica semne de întrebare în legătură cu raportul calitate/preţ al lui XC90. Pentru că maşina asta este creată pentru confort maxim, ceea ce înseamnă că ai suspensii moi şi o direcţie exagerat de uşoară care se întăreşte foarte puţin la viteze mari.

Dar, cum nu sunt clientul SUV-urilor de acest tip, eu sunt automat eliminat din ecuaţie. Iar o analiză la rece îmi arată că una dintre principalele caracteristici căutate de clienţii SUV-urilor mari este confortul absolut. Acesta este motivul pentru care toate mărcile, în frunte cu BMW, au schimbat paradigma senzaţiilor pe care ţi le oferă modelele lor din acest segment. Am fost mirat să văd o direcţie flască pe X5 în contextul în care majoritatea celorlalte modele din gama nemţilor răspund natural şi instantaneu la fiecare milimetru al razei de bracaj. Am înţeles apoi că asta cer clienţii.

Problema e că, în acest caz, mi se pare că acronimul SUV trebuie modificat. Nu mai există termenul “Sport” în “Sport Utility Vehicle”, deci cred că ar fi mult mai nimerit ca acest tip de maşini să fie denumit “CUV”. Comfort Utility Vehicle. E o adaptare perfectă la cerinţele şi oferta din segment.

În cazul lui Volvo XC90, există şi o soluţie pentru această problemă. Dacă sunteţi deschişi la buzunar, Volvo oferă un pachet de suspensii adaptive pneumatice şi o direcţie personalizabilă în funcţie de nevoi. Costă ceva în plus, dar măcar îţi mulţumeşti piticul de pe creier care-ţi spune că, din când în când, e sănătos să tragi câteva viraje consecutive pe serpentinele din munţi.

Modelul pe care am avut ocazia să-l testăm pe şoselele României era echipat cu plafon panoramic şi trapă (1750 de euro), ceea ce a transformat XC90 într-un soi de garsonieră luminată perfect din cinci părţi. Iar asta îţi oferă o senzaţie uimitoare de spaţiu, pentru că totul pare imens când e luminat corect.

Vestea bună e însă alta: cei de la Volvo au lucrat la câteva detalii pe care alţii le ignoră, cum ar fi stâlpii care ţin parbrizul. Ei sunt la fel de groşi precum în alte modele, doar că forma lor nu e rotundă, ci mai degrabă ovală şi angulară înspre şofer, astfel că unghiul vizual este net îmbunătăţit la acest capitol.

În rest, alura de SUV masiv a lui XC90, cu “umerii” spate aproape verticali, garantează o vizibilitate foarte bună la nivelul lunetei. Nu mai vorbim de faptul că stai foarte sus (poate chiar prea sus pentru gusturile mele), ceea ce înseamnă că priveşti traficul din postura celui care vede tot ce se întâmplă în jurul său.

Dacă ai totuşi probleme de vizibilitate la parcare – maşina are cinci metri fără cinci centimetri în lungime – pachetul de camere pe care le comanzi prin touchscreen-ul central te ajută în orice situaţie: îţi arată maşina de sus, din lateral, cu vedere în spate, deci din toate unghiurile necesare unei parcări sigure.

Tehnologia nu trebuie doar să existe, ci să fie uşor de înţeles. Acesta este motto-ul după care s-a orientat Volvo atunci când a produs ecosistemul multimedia pentru noul XC90. Nu e doar foarte bogat în dotări şi sisteme, ci e şi foarte uşor de înţeles şi de accesat.

Majoritatea opţiunilor pe care le ai la dispoziţie pe XC90 sunt reglabile prin intermediul display-ului touch cu diagonala de 9 inch pe care îl regăseşti pe bord. E un element pe care sunt gata să pariez că-l vom vedea pe întreaga gamă Volvo de acum înainte şi, mai mult, e o soluţie pe care o vor adopta din ce în ce mai mulţi constructori în viitor.

Partea interesantă e însă alta: touchscreen-ul celor de la Volvo nu e doar foarte uşor de utilizat, ci funcţionează excepţional. Ţi se pare că te joci într-o aplicaţie pe un iPad de ultimă generaţie, pentru că totul se mişcă instantaneu şi fluid. Nu există mici “blocaje”, grafica e perfectă, iar un şofer care se aşează la volanul acestei maşini pentru prima dată se va simţi ca-n propria canapea, cu o tabletă în mână. Tot la capitolul grafică de excepţie se încadrează şi display-ul care ia locul ceasurilor de bord şi despre care am vorbit mai multe la capitolul Interior.

Există şi mici detalii care îţi aduc zâmbetul pe buze. De exemplu, butonul care porneşte maşina, amplasat pe consola centrală şi sculptat în cristal, este unul rotativ. Ceea ce înseamnă că XC90 porneşte atunci când învârţi butonul spre dreapta şi se opreşte atunci când învârţi spre stânga. De asemenea, cheia lui XC90 pare că nu are butoane, ele fiind “ascunse” pe marginea dreptunghiului negru cu siglă Volvo.

Climatizarea poate fi setată pentru toate cele trei rânduri de scaune tot de pe ecranul central, iar primele două rânduri au climatizare bi-zonă, adică stânga-dreapta.

Normal, există şi mici probleme în interiorul lui XC90. De exemplu, dacă eşti un şofer care ştie să ţină volanul corect – cu mâinile la orele 9 şi 3 – vei avea surpriza de a apăsa involuntar în viraje cu podul palmei pe butoanele care măresc volumul muzicii sau modifică piesa sau postul de radio. Asta pentru că ele sunt amplasate mult prea aproape de coroana volanului.

Apropo de muzică, maşina testată a fost dotată cu sistemul audio standard şi se auzea foarte bine. Vă promit însă că în următorul test voi avea grijă să analizez o maşină care va avea în lista de elemente disponibile pachetul audio opţional semnat Bowers&Wilkins, care promite o experienţă audio excepţională.

Dacă vechiul XC90 era o apariţie masivă şi a reuşit să-şi păstreze şarmul bătrânesc chiar şi la 12 ani de la lansare, noul XC90 este nu doar masiv, ci şi prezentabil. Pare un lord în haine de gală, iar culoarea maşinii de test, denumită oficial Luminous Sand, a contribuit serios la acest aspect.

XC90 este complet schimbat în faţă şi dă startul unei noi ere de design în gama Volvo. Aşteptaţi-vă să vedeţi blocuri optice asemănătoare pe toate modelele care vor urma, de la viitorul S90 (da, aţi citit bine) până la viitorul V40, trecând prin XC60, cel mai vândut model al mărcii suedeze la nivel mondial.

Maşina atrage privirile pe oriunde mergi, iar şoferii Volvo se uită lung după noul XC90, cu un amestec de plăcere şi invidie. E adevărat că din spate ar putea părea un simplu facelift, pentru că stopurile-ştampilă ale celor de la Volvo, cu lumini LED verticale, sunt imediat recunoscute pe stradă.

Una peste alta, după ce am văzut o schimbare radicală de abordare în cazul lui Q7, un model clar “cuminţit” în raport cu generaţie precedentă, XC90 vine să confirme faptul că declaraţiile de statusdin lumea auto nu mai înseamnă acum doar maşini mari, ci şi elegante şi inspiraţionale.