Comoara din scorbură şi vocea divinităţii

Partea a II-a

Două biserici seculare în acelaşi loc, una de lemn, alta din piatră

Însemnarea călătorului sirian se referă la bisericuţa de lemn şi la înălţarea altui lăcaş sfânt, o biserică din zid: „În vremurile vechi locuia aici un pustnic care, deşteptându-se (din somn – n.a.), a găsit într-un copac o icoană a Maicii Domnului. (…) Sunt aproximativ douăzeci de ani de când unui mare dregător (Preda Brâncoveanu), plăcându-i această biserică, cea de lemn, o lasă în vârful dealului şi zidi din jos o altă mănăstire mare din piatră, pentru călugăriţe, cu o biserică splendidă”.

Icoana se înscrie în curentul artistic al veacului al IV-lea

„Legenda icoanei şi a bisericuţei a fost menţionată şi de Neofit Cretanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, în  1745: „Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568 – 1577) a visat Icoana Maicii Domnului despre care aminteşte Paul de Alep şi, tăind stejarul în care a fost găsită icoana a făcut din lemnul lui o bisericuţă numită din această pricină Dintr-un Lemn”.

Un prim studiu al icoanei Maicii Domnului a fost făcut de istoricul francez André Grabar, care a văzut-o în anul 1929. El a afirmat că icoana se înscrie în curentul artistic al veacului al IV-lea, chiar fiind zugrăvită la lavra grecească din Theothokos, reproducând un un model care ar fi aparţinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Maica Domnului.”

Icoana Făcătoare de Minuni, verso, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea, Foto: Arhiva personală F.E.

Doar la Ierusalim, Moscova şi Istanbul mai există icoane similare

Doar trei exemplare similare celei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn se mai păstrează pe mapamond: la Moscova, la Istanbul şi la Ierusalim.

Părerea lui I. D. Ştefănescu este că icoana a fost pictată abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. „Ana Maria Muzicescu, istoric de artă este de părere că, icoana de la Dintr-un Lemn, a fost realizată de un monah, la o dată anterioară anului 1453, în Imperiul Bizantin sau la Muntele Athos, inspirându-se după un model mai vechi”, completează istoricul vâlcean.

„Bisericuţa încântă ochiul trecătorului şi dăruieşte bucurie”  

Cât despre arhitectura lăcaşului, Florin Epure adaugă: „Biserica de lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară şi nu depăşeşte patru metri în înălţime. Este înconjurată la exterior de un brâu în formă de frânghie răsucită (torsadă), săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă.

Ascunsă şi păzită de “stejari seculari”, aidoma celui din care a fost zămislită, bisericuţa Mănăstirii Dintr-un Lemn încântă ochiul trecătorului şi dăruieşte bucurie sufletelor ce zăbovesc la adăpostul zidurilor ei”, susţine omul de cultură.

Loc încărcat de istorie

„Lăcaşul sfânt, realizat cu o nemaiîntâlnită măiestrie artistică a lemnului, a fost refăcut în anul 1733, dar mai ales în perioada 1810 -1814 de Iancu Lahovary căminarul, ginerele lui Constantin Socoteanu, ruda Episcopului Grigore Socoteanu, cu cheltuiala lui, după ce aceasta suferise importante pagube în urma unui incendiu.

În această perioadă i s-a adăugat catapeteasma sculptată de meşterii ţărani din zonă, în lemn de tei, de o frumuseţe rară.

O însemnare din epocă aminteşte de această refacere: „Dumnealui, cocon Iancu zet căminar Constandin, văzând că biserica, adică bolniţa sfintei Mănăstiri au ars din întâmplare, au cugetat pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala sa de iznoavă au făcut altă biserică, tot în acel loc”.

Biserica de piatră de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea, Foto: Arhiva personală F.E.

Bileţele cu dorinţe şi monede în trunchiurile stejarilor seculari  

„Mult timp s-a crezut că lăcaşul de zid, care s-a ridicat în apropierea bisericuţei de lemn, a fost ridicat de către domnitorul Matei Basarab, care este înscris în pomelnicul mănăstirii, iar chipul său şi al Elinei Doamna apar zugrăviţi în pridvor, pentru nenumăratele danii acordate.

Dar, adevăratul ctitor al biseriici de zid este Preda Brâncoveanu, depre care Paul de Alep spune că era un foarte influent şi înstărit boier al vremii.

Există tradiţia ca pe drumul ce urcă la biserica de lemn pelerinii să lase în trunchiul stejarilor seculari monede şi bileţele cu dorinţe aşteptând ca minunea de la începuturi să lucreze şi în existenţa lor efemeră pe acest pământ.

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul a adus de atâtea ori alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti.

Bisericuţa de lemn este un obiectiv de patrimoniu cultural naţional de o valoare inestimabilă şi un loc în care cei cu multă credinţă în Dumnezeu simt pacea şi binecuvântarea divină”, mai spune prof. dr. Florin Epure.   Încastrată în sticlă pentru a fi admirată în totalitate

Cât despre particularitatea icoanei cu două feţe, aflăm din aceeaşi sursă că a fost îmbrăcată în argint în anul 1812 şi a stat ferecată până în 2002, când a fost restaurată şi i s-a scos ferecătura.

Atunci s-a descoperit că, pe spate exista o a doua faţă a Icoanei Făcătoare de Minuni, ce reprezintă scena „Judecăţii de Apoi”. Acesta este şi motivul pentru care, astăzi, icoana este încastrată în sticlă pentru a fi admirată în totalitate.

Şi ar mai fi de adăugat şi faptul că are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m. Şase oameni s-au chinuit s-o manevreze cu grijă, pentru a fi restaurată.

Sursa:adevarul.ro