Cum se circula în era comunismului

February 13, 2018February 13, 2018 realitatearutiera

In prima jumatate a anilor ’50, circulatia autovehiculelor era restransa in Bucuresti si cu atat mai mult in celelalte orase. Lumea se deplasa in primul rand cu tramvaiele, mai putin cu autobuze si mai putini cu troleibuze – model sovietic. Taxi-urile erau o raritate, tot asa si autoturismele proprietate particulara. O imagine de senzatie a fost pentru mine un automobil – aparent in foarte buna stare, model 1930-1933 – stationat pe strada Edgar Quinet, langa Universitatea Bucuresti. Proprietarul mi-a spus ca l-a tinut intr-un garaj si ca acum, dupa ce l-a pus la punct, a hotarat sa mai iasa si pe strazi cu el.

Frecventa circulatiei auto a fost bine ilustrata in vara 1956, in Piata Palatului Regal (pe atunci a Republicii) – Bucuresti. Fusesem de curand angajat ca indrumator (ghid) la Muzeul de Arta al R.P.R. (azi Muzeul National de Arta). Eram in fiecare duminica de serviciu, muzeul fiind deschis vizitarii. La orele 13-14 aveam, prin rotatie, pauza de pranz. Cand ma intorceam de la masa am vazut maidanezi dormind la soare, pe carosabil aproape de cladirea Fundatiei Universitare Carol I!

In 1953 uzinele Autobuzul din Bucuresti incep fabricarea de autobuze si troleibuze.
Catre finele anilor ’50 a inceput importul de autoturisme din Republica Democrata Germana;ulterior din Italia-Fiat 850 cu doua usi si din Franta-Renault 16 supranumit si “La belle américaine”.
Asa incat, in prima jumatate a anilor ’60, circulatia turismelor proprietate personala devenise vizibila. S-au adaugat Renault 1000, apoi cel 1200, fabricate la Dacia Pitesti, incepand cu 1968.

Dezvoltarea promitatoare a parcului de autovehicule proprietate personala a fost considerabil incetinita – aproape oprita – de restrictiile impuse de stapanire in anii ’80. Benzina se vindea in cantitati cu totul limitate. Am vazut o coada de automobile de la Muzeul Satului si pana la pompa de benzina de la podul Constanta! Daca aveai noroc, dupa ore intregi, iti venea randul sa iei 20 litri benzina. A venit apoi o noua restrictie numerele cu sot circulau o duminica, cele fara sot, in cealalta duminica.

Modernizarea soselelor (asfaltarea lor) a cunoscut un ritm sustinut in anii ’50, in directiile principale, spre Constanta, Iasi, Suceava, Sibiu, Cluj, Turnu Severin, Timisoara. O cercetare a acestor lucrari de modernizare pentru tot intervalul 1945-1989, ar fi fost utila: in loc sa se investeasca in sosele si autostrazi, regimul a cheltuit enorm pentru Canalul Dunare-Marea Neagra si “Casa Poporului” din Bucuresti, continuate cu noul Bulevard numit “Victoria Socialismului”. Cetatenii spunea atunci ca este vorba de Victoria Socialismului impotriva Capitalei.

Continuarea articolului aici.