Ziua mondială a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii

Ziua de 8 mai a fost declarată, în 1859, drept Ziua mondială a Crucii Roşii de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.

Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie s-a născut la iniţiativa unui om de afaceri elveţian, Henry Dunant (1828-1910), în 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, bătălie care a făcut 40.000 de victime. La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise în nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de imaginea oribilă de după bătălie, el a adunat oameni din satul învecinat şi a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniţii. Vorbele sale ”Siamo tutti fratelli” (Suntem cu toţii fraţi) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici şi compatrioţi, conform site-ului www.crucearosie.ro.

În 1862, Henry Dunant scria cartea ”O amintire de la Solferino”, o pledoarie pentru umanitate, în care a atras atenţia lumii asupra necesităţii de a înfiinţa societăţi de ajutor şi de a promova un acord internaţional cu privire la ajutorarea răniţilor şi la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărţi, Henry Dunant a reuşit să transmită ideile sale în rândul guvernanţilor europeni şi al oamenilor influenţi de la acea vreme. Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a autointitulat Comitetul Internaţional pentru Ajutorarea Răniţilor şi care, în 1876, urma să devină Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. Doisprezece şefi de stat au semnat atunci prima Convenţie de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată şi emblema unei cruci roşii pe fundal alb (inversul steagului Elveţiei, cu cruce albă pe fond roşu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniţii şi, astfel, de a asigura protecţia acestora pe câmpul de luptă.

Semiluna Roşie a fost adoptată în Convenţia din 1929. Având în vedere că există ţări în care nici crucea roşie, nici semiluna roşie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populaţia locală, în 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecţie – Cristalul (rombul) Roşu.

În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ”Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roşie şi semilună roşie de către Societăţile Naţionale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.

Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie este cunoscută în întreaga lume ca o organizaţie de ajutor umanitar, membrii săi acţionând în vederea prevenirii şi alinării suferinţelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre şi calamităţi naturale sau sociale.

 


Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO


Ea cuprinde Societăţile Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie din 190 de state, precum şi două instituţii internaţionale cu sediul la Geneva: Comitetul Internaţional al Crucii Roşii – creat în 1863 – şi Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (Liga) – creată în 1919. Fiecare din aceste părţi componente are activităţi şi roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le uneşte sunt principiile fundamentale ale Mişcării de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi acţiunea comună în spiritul umanismului.

În viziunea Crucii Roşii, un principiu este o regulă de conduită obligatorie, bazată pe raţiune şi pe experienţă, care guvernează activitatea tuturor componentelor Mişcării, în orice moment. Există şapte principii fundamentale ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie:

Umanitate – Născută din grija de a ajuta, fără discriminare, răniţii de pe câmpurile de luptă, Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, sub aspectul său internaţional şi naţional, se angajează să prevină şi să aline suferinţele oamenilor în orice împrejurare;

* Imparţialitate – Mişcarea nu face nicio deosebire de naţionalitate, rasă, religie, origine socială sau apartenenţă politică. Ea se dedică numai ajutorării indivizilor pe măsura suferinţelor lor şi acordă ajutor prioritar celor mai urgente nenorociri;

Neutralitate – în scopul menţinerii încrederii tuturor, Mişcarea se abţine să ia parte la ostilităţi şi la controverse de ordin politic, rasial, religios sau ideologic;

Independenţă – Mişcarea este independentă. Auxiliare ale autorităţilor publice în activităţile lor umanitare şi supuse legilor care le guvernează ţările, Societăţile Naţionale trebuie să-şi păstreze o autonomie care să le permită să acţioneze întotdeauna numai conform Principiilor Fundamentale ale Mişcării;
Voluntariat – Este o mişcare de ajutor voluntar şi dezinteresat;

Unitate – Într-o ţară nu poate exista decât o Societate Naţională de Cruce Roşie sau Semilună Roşie. Ea trebuie să fie deschisă tuturor şi să-şi extindă acţiunile umanitare pe întreg teritoriul ţării;

Universalitate – Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, în cadrul căreia toate Societăţile Naţionale au drepturi egale şi datoria de a se întrajutora, este universală.

Federaţia Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii (FIRC) conduce şi organizează, în strânsă cooperare cu Societăţile Naţionale, misiunile de asistenţă care răspund la situaţii de urgenţă de scară largă. Secretariatul Internaţional al Federaţiei are sediul în Geneva, Elveţia.

Fiecare entitate lucrează în ţara sa de origine, în conformitate cu principiile dreptului umanitar internaţional şi cu statutul Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. În funcţie de circumstanţe şi capacităţile lor specifice, Societăţile Naţionale pot lua sarcini umanitare suplimentare, care nu sunt definite în mod direct de dreptul umanitar internaţional sau mandatele Mişcării Internaţionale. În multe ţări, acestea sunt strâns legate de sistemul naţional răspunzător de îngrijirea sănătăţii prin furnizarea de servicii medicale de urgenţă.

Din noiembrie 2009, preşedintele Federaţiei este Tadateru Konoe (Japonia), potrivit www.ifrc.org.

Strategia pentru 2020 a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie – ”Salvăm vieţi, schimbăm mentalităţi” – are rolul de a ghida acţiunile Federaţiei Internaţionale a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii în acest deceniu pe care îl parcurgem. Cuprinde trei activităţi strategice pentru FICR şi pentru Societăţile Naţionale în scopul unei viziuni comune – să inspire, să încurajeze, să faciliteze şi să promoveze în orice moment şi în orice formă activităţile umanitare prin Societăţile Naţionale, în vederea prevenirii şi alinării suferinţei umane, contribuind la promovarea demnităţii umane şi a păcii în lume, conform site-ului www.ifrc.org.

În România, tinerii voluntari au împărtăşit elevilor, începând din 2009, noţiunile de respect, solidaritate şi umanitate, încurajându-i să devină un model pentru semenii lor. Prin intermediul reţelelor de socializare, tinerii se constituie într-un grup de lucru virtual, care promovează principiile fundamentale şi viziunea lor asupra activităţilor Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie la nivel global.

“Ziua de 8 mai este sărbătoarea celor 17 milioane de voluntari şi aproape o jumătate de milion de angajaţi din întreagă lume ai Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, care contribuie la binele umanităţii. Ei sunt oamenii care se dedică pentru a ajuta persoanele vulnerabile din comunităţile în care trăiesc. Crucea Roşie Română a făcut dovada faptului că este “oriunde pentru oricine”. Suntem mândri că astăzi, în România, prin cei 4.500 de voluntari şi peste 250 de angajaţi, Crucea Roşie dezvoltă proiecte la nivel naţional, oferă servicii umanitare relevante şi în timp util pentru comunităţile vulnerabile, intervine la dezastre, educă pentru sănătate, acordă primul ajutor”, se arată într-un mesaj al Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei Române, preşedintele Crucii Roşii Române, postat pe site-ul crucearosie.ro.

Sursa:agerpres.ro