Notice: WP_Scripts::localize was called incorrectly. The $l10n parameter must be an array. To pass arbitrary data to scripts, use the wp_add_inline_script() function instead. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 5.7.0.) in /home/realitat/public_html/wp-includes/functions.php on line 5313

Cele mai rele epidemii şi pandemii din istorie şi cum s-au încheiat ele

Epidemiile au provocat ravagii în rândul umanităţii de foarte mult timp; unele s-au manifestat atât de grav încât au schimbat cursul istoriei.

Iată 20 dintre cele mai grave epidemii şi pandemii, care datează încă din preistorie, potrivit Live Science:

1. Epidemia preistorică (3000 î. Hr.)

În urmă cu aproximativ 5.000 de ani, o epidemie a distrus un sat preistoric din China. Cadavrele au fost strânse în interiorul unei case care, ulterior, a fost arsă. Nicio categorie de vârstă nu a scăpat deoarece, în interiorul casei, au fost găsite schelete de copii, tineri, persoane de vârstă mijlocie şi chiar de bătrâni. Situl arheologic se numeşte acum „Hamin Mangha” şi reprezintă unul dintre cele mai bine păstrate situri preistorice din nord-estul Chinei. Studiul arheologic şi antropologic indică faptul că epidemia a evoluat atât de repede încât nu a existat timp pentru nişte înmormântări adecvate.

Credit foto: Chinese Archaeology

 Înainte de descoperirea sitului „Hamin Mangha”, o altă „înmormântare” preistorică în masă care datează aproximativ din aceeaşi perioadă de timp a fost confirmată pe un sit numit Miaozigou, în nord-estul Chinei. Împreună, aceste descoperiri sugerează că într-adevăr o epidemie a distrus întreaga regiune la acea vreme.

2. Plaga Atenei (430 î. Hr.)

În jurul anului 430 î.Hr., nu la mult timp după izbucnirea unui război între Atena şi Sparta, o epidemie a făcut ravagii printre locuitorii Atenei timp de aproximativ cinci ani. Calculele estimează că au murit în jur de 100.000 de oameni. Istoricul grec Tucidide (460-400 î.Hr.) a scris că „oamenii cu o stare perfectă de sănătate au fost atacaţi brusc de nişte călduri violente în zona capului, ochii li s-au inflamat, în timp ce părţile interioare, cum ar fi gâtul şi limba, au început să sângereze, emiţând o respiraţie nenaturală ” (traducere de Richard Crawley din cartea „Istoria războiului peloponesiac”, London Dent, 1914). Această epidemie a fost mult timp sursă de dezbatere printre oamenii de ştiinţă; o serie de boli au fost considerate drept posibilităţi, inclusiv febra tifoidă şi Ebola.

Credit foto: Profimedia

Mulţi savanţi consideră că supraaglomeraţia cauzată de război a agravat epidemia. Armata Spartei era mai puternică, obligând atenienii să se refugieze în spatele unei serii de fortificaţii numite „zidurile lungi” care le protejau oraşul. În ciuda epidemiei, războiul a continuat, fără a se încheia până în 404 î.Hr., când Atena a fost forţată să capituleze în faţa Spartei.

3. Ciuma Antonină (165-180 d.Hr.)

Când soldaţii romani s-au întors acasă  după o campanie, aceştia au adus cu ei mai mult decât prada victoriei. Ciuma Antonină, care ar fi putut fi variolă, a distrus armata  şi a ucis peste 5 milioane de oameni din Imperiul Roman, a scris April Pudsey, un lector de istorie romană de la Universitatea Metropolitană din Manchester, într-o lucrare publicată în cartea „Disabilitate în Antichitate” ( Routledge, 2017).

Credit foto: Profimedia

 Mulţi istorici cred că epidemia a fost adusă pentru prima dată în Imperiul Roman de către soldaţii care se întorceau acasă după un război împotriva Parthiei. Epidemia a contribuit la sfârşitul „Pax Romana” (Pacea Romană), o perioadă cuprinsă între anii 27 î.Hr. şi 180 d.Hr., când Roma a fost în culmea puterii sale. După 180 d.Hr., instabilitatea a crescut pe întreg teritoriul Imperiului Roman, existând numeroase războaie civile şi invazii ale grupurilor  barbare. Creştinismul a devenit din ce în ce mai popular în perioada de după producerea ciumei.

Citeste în continuare pe descopera.ro