Cum arată clădirea unică în lume din care poţi admira apusul şi răsăritul stând în acelaşi loc

Arhitecţi vizionari şi inovatori construiau, la începutul secolului XX, pe lângă alte clădiri- simbol, şi case a căror arhitectură ar părea chiar şi în zilele noastre desprinsă din viitor.

Tur virtual al unei case incredibile. Cum arată clădirea unică în lume din care poţi admira apusul şi răsăritul stând în acelaşi loc FOTO

  În timp ce mare parte din populaţia planetei a fost nevoită să se autoizoleze în case din cauza pandemiei de coronavirus, activităţile online au fost la mare căutare printre cei care s-au bucurat că au mai mult timp liber la dispoziţie.   

Graţie colaborării dintre mai multe companii, oricine are conexiune la internet a avut acces, în această perioadă, la o mulţime de activităţi educaţionale online: cursuri, ateliere, tutoriale şi activităţi recreative – documentare, cărţi digitale, tururi virtuale de care te poţi bucura direct din confortul casei.  

Cu puţini ani în urmă, Google Street View era un instrument practic pentru navigarea virtuală în centrele metropolitane şi suburbane din lume, datorită îmbunătăţirilor tehnologice şi colectării datelor de la utilizatori. Colecţia ”Street View” a devenit o modalitate de a arunca o privire în unele dintre cele mai emblematice clădiri ale lumii.  

Vă invităm la un tur virtual prin unele dintre cele mai iconice case din lume, cu ajutorul datelelor colectate de Google Street View şi Photo Sphere. În articolul de faţă vă prezentăm «Casa de Sticlă»,  din Connecticut – SUA.

  Bijuterie a arhitecturii moderne, «Casa de Sticlă» – «the Glass House» a fost construită în 1949, după un proiect al celebrului arhitect Philip Johnson, fiind considerată una dintre primele lucrări geniale, prin proporţiile perfecte şi simplitatea sa.    

Considerată cea mai faimoasă dintre lucrările lui Johnson, «Casa de Sticlă» a fost prima dintre cele 14 structuri construite pe proprietatea arhitectului, din New Canaan, Connecticut – SUA, pe o perioadă de 50 de ani.   

Clădirea are o structură metalică delicată ce oferă o privelişte la 360 de grade memorabilă, având toţi pereţii în întregime din sticlă. Panourile late de 5,4 metri şi înalte cât întregul nivel sunt ancorate în structura metalică, neagră.

  Deşi nu deţine pereţi despărţitori, dispune atât de sufragerie, bucătărie şi loc de servit masa, cât şi de un dormitor, vestibul şi baie, pe o suprafaţă brută de 168 metri pătraţi. Compartimentarea planului deschis a fost realizată cu ajutorul pieselor de decor sau al mobilierului format din dulapuri joase şi rafturi pentru cărţi. Uriaşa încăpere se bucură de lumină naturală din abundenţă şi ventilaţie naturală.   

Interiorul «Casei de Sticlă» este complet expus exteriorului, cu excepţia cilindrului construit din cărămidă, care găzduieşte baia şi un şemineu. Pardoseala este din cărămidă roşie.    

Cu un design simplu, dar îndrăzneţ în acelaşi timp, casa este în perfectă armonie cu natura din jur, fiind înconjurată de un peisaj magnific. Când a proiectat-o, Johnson a avut în minte grădinile europene din secolul al XVIII-lea, cu lacuri frumoase, pârâuri, pădure. Planul fix al mobilierului – fix pentru că nimic nu poate fi mutat în altă parte pentru a nu distruge armonia – contrastează cu peisajul care se schimbă mereu în funcţie de vreme şi sezon, proiectând o serie jocuri de lumini şi culori pe tot întregul anului. 

  „Cred cu tărie că este singura casă din lume în care poţi vedea apusul şi răsăritul stând în acelaşi loc. În orice altă casă trebuie să mergi dintr-o cameră în alta pentru a vedea unul sau altul dintre aceste fenomene. Dar eu le am tot timpul aici, în «Casa de Sticlă»”, spunea Johnson într-un interviu.  

Arhitectul a proiectat construcţia transparentă pentru sine, aceasta fiind, totodată, şi subiectul tezei sale de doctorat la Harvard. 

  «Casa de Sticlă» reprezintă un exemplu de utilizare timpurie într-o manieră inovatoare a materialelor industriale în proiectarea casei, precum sticla şi oţelul, şi de integrare discretă în peisajul natural.   

Concepută pentru vizualizarea peisajului din jur  

Deşi casa a fost elementul care a introdus în 1949 stilul Internaţional în cadrul arhitecturii americane, mentorul său, Mies van der Rohe, n-a părut deloc impresionat de lucrare, considerând-o „lipsită de gândire”.   

 

Cu toate acestea, un deceniu mai târziu, cei doi aveau să colaboreze la ridicarea clădirii Seagram din New York City (1958), cel mai superb zgârie-nori din America de Nord.  

Considerată una dintre cele mai frumoase şi totuşi mai puţin funcţionale case din lume şi astăzi, la mai bine de jumătate de secol de la construcţia ei, continuă să reprezinte principala atracţie a sitului Johnson, alături de casa de oaspeţi «The Brick House» aflată în imediata vecinătate. Printre celelalte 12 structuri se află şi o galerie de artă şi un pavilion de sculptură.   

Casa de sticlă a fost declarată „reper naţional istoric” în 1997. Întregul complex aparţiune Trustului Naţional pentru Conservare Istorică şi este deschis publicului pentru tururi ghidate.

  În 1979, Philip Johnson a fost onorat cu primul Premiul Pritzker pentru Arhitectură, ca recunoaştere a „50 de ani de imaginaţie şi vitalitate încorporaţi într-o multitudine de muzee, teatre, biblioteci, case, grădini şi structuri corporative”.

  Clădirea tip pavilion concepută „pentru vizualizarea peisajului din jur” a fost reşedinţa lui Johnson timp de aproximativ 45 de ani, de la finalizarea sa până la moartea arhitectului, în 2005.

Sursa:adevarul