Mănăstiri din România unde poți găsi izvoare tămăduitoare

Mănăstiri din România unde poți găsi izvoare tămăduitoare

Povestea Izvorului Tămăduirii de la Biserica Greacă ,,Buna Vestireˮ din Brăila

Biserica Greacă din Centrul Vechi al Brăilei – Biserica ,,Buna Vestireˮ a fost construită în secolul al XIX-lea, între 1863 și 1872, și reprezintă cel mai frumos monument istoric din Brăila și unul dintre cele mai interesante monumente arhitectonice din România, care îmbină  goticul renascentist cu stilul bizantin.

Pictura Bisericii ,,Buna Vestireˮ – opera pictorului Gheorghe Tătărăscu

Biserica a fost ,,dăruităˮ cu candelabre uriașe care au fost realizate din cristal de Boemia. De asemenea în biserică se poate admira catapeteasma care este confecționată în foiță de aur. Aceasta reprezintă o adevărată operă de artă, a fost lucrată de meșteri aduși tocmai din Constantinopol. Construcția este atât de reușită și datorită talentului desăvârșit al arhitectului Oscar Schwab care a lucrat împreună cu Adolph Schuman.

Ce spune povestea despre Izvorul Tămăduirii de la această biserică?

Chiar de sub unul dintre cele trei altare ale bisericii grecești, la adâncimea de 12 m, s-a descoperit un izvor cu apă limpede în anul 1863. Legenda spune că acest izvor a ieșit la iveală chiar în timpul când se săpa fundația acestui edificiu. De atunci se crede despre apa izvorului că se transformă în aghiazmă doar în ziua de vineri, imediat după Sărbătoarea de Paști, într-o singură zi pe an.

Credincioși din toată țara vin la această biserică în fiecare an, în Săptămâna Luminată, pentru a se ruga și a lua apă de la Izvorul Tămăduirii. Ei cred că apa are putere vindecătoare pentru bolile sufletului și ale trupului chiar atunci în prima zi de vineri după Paști (exact cum spune legenda) și vin în număr mare cu speranța că se vor vindeca, că rugăciunile vor fi primite și dorințele lor se vor îndeplini. Mulți enoriași spun că s-au vindecat de boli despre care credeau că nu vor mai scăpa după ce au băut aghiazmă.

,,Buna Vestireˮ este singura biserică din România care are trei hramuri și trei altare

Alt altar se află în partea de sud a bisericii și a fost dedicat Sfântului Nicolae.

Ultimul altar este poziționat în partea de nord și a fost construit în cinstea Sfântului Gherasim din Kefalonia. Chiar sub acest altar se spune că a existat izvorul cu apa făcătoare de minuni.

Clopotnița bisericii este impresionantă, a fost opera meșterului Constantinos Nicolaou și datează din 13 august 1872. Prima clopotniță era mai înaltă, dar s-a dărâmat la 18 ianuarie 1868 din cauza avariilor suferite în urma unui cutremur.

Cei care doresc să facă o călătorie la Brăila trebuie să viziteze și această biserică atât de frumoasă, care te determină să meditezi și te duce cu gândul la simțirea unui profund sentiment al libertății umane, spirituale. Acest oraș se poate mândri cu Biserica ,,Buna Vestireˮ pentru că poate fi considerat într-adevăr unul dintre cele mai frumoase monumente istorice arhitectonice din țară. Pe site-ul Destepti.ro puteți afla și alte lucruri interesante despre alte locuri din țara noastră, dar și despre diverse destinații europene. De asemenea tot aici sunt numeroase informații din aproape toate domeniile, din astrologie, agricultură, gastronomie, educație, muzică, divertisment, paranormal, nunți, părinți și copii, călătorii și vacanțe, calculatoare, internet și alte.

Mănăstirea Horăicioara

---

Schitul Horăicioara ”Un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene.” Calistrat Hogaș

Se spune că primul așezământ de la Horăicioara ar fi fost înființat din porunca Voievodului Ștefan cel Mare, în anul 1466, într-o poiană ascunsă în pădurile din Munții Stânișoarei, unde cu un secol mai înainte ar fi viețuit câțiva pustnici, departe de lume și mai aproape de Dumnezeu. Muntii le-au fost acestora loc de rugăciune, dar și adăpost din calea cotropitorilor.

Prima biserică de lemn este ridicată de Arhimandritul Chiriac, în anul 1480, hramul lăcașului fiind atunci Buna Vestire. Locul Sfintei Mese a vechiului lăcaș aflat la câțiva metri de biserica de astăzi este marcat de o lespede din piatră așezată acolo în anul 1937.

În 1868, în locul vechii biserici, arhimandritul Ermoghen Buhuș a ridicat o nouă biserică din piatră, și în același an arhiereul Isaia, vicar al Episcopiei Romanului, a sfințit biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii.

După 1988, chiliile schitului au fost consolidate, iar biserica a fost restaurată şi împodobită cu pictura în frescă. În anul 2007 așezământul de la Horăicioara a fost ridicat la rang de mănăstire.
Mănăstirea Horaicioara se află la aproape un km distanță de mănăstirea Horaița, fiind numită și Horaița Veche sau Horaița din deal. Credincioșii sunt atrași de liniștea locurilor, dar și de Izvorul Tămăduitor din apropierea lăcașului, numit Izvorul Maicii Domnului.

Se spune că acest izvor a apărut ca o minune datorită rugăciunilor monahilor de la Horăicioara, care sufereau de lipsa apei. Aceștia s-au închis în bordeiele lor timp de 40 de zile, au ținut post negru și s-au rugat , iar când primul călugăr a ieșit afară a văzut-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul în locul în care a apărut izvorul. Minunea s-a petrecut în perioada în care era stareț arhimandritul Ermoghen Buhuș (1837-1877). O altă minune este consemnată în 1995 când o femeie și-a recăpătat vederea după ce și-a spălat ochii cu apa de la acest izvor.
Datorită acestui izvor cu apă tămăduitoare a fost ales al doilea hram al lăcașului sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. În această zi are loc procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ”Izbăvitoarea de secetă”, care este purtată de preoți și credinioși de la Mănăstirea Horaița până sus la Horăicioara.

Mănăstirea Ghighiu este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Ghighiu, județul Prahova.

Istoric

Cele mai vechi mărturii despre Mănăstirea Ghighiu datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când este menționat pe aceste locuri schitul logofătului Coresi și al jupâniței Slăvița. Urmele sihăstriei se vor șterge însă aproape în întregime. Abia în 1817 Măriuța Răfoveanca împreună cu mama sa Ana donează un teren și o parte din averea lor pentru înălțarea unui schit, la cererea monahului Agapie. Vor fi ridicate, mai întâi, o bisericuță de lemn și câteva chilii. Biserica mare a mănăstirii a început a se zidi în anul 1858, prin purtarea de grijă a starețului Eftimie, fiind sfințită pe 31 martie 1866. Pictura aparține lui Gheorghe Tattarescu (1864). Mănăstirea a fost incendiată în mai multe rânduri; în 1922 arde valoroasa bibliotecă a mănăstirii. În timpul Primului Război Mondial armata germană distruge o parte din chilii, alungă călugării și transformă Mănăstirea Ghighiu în fabrică de conserve. Mănăstirea va fi bombardată a doua oară în 1944. Patriarhul Justinian Marina restaurează din temelii, în anii ’50 ai secolului trecut, întreg ansamblul monahal, transformându-l în mănăstire de maici (1952). La Ghighiu se află o vestită icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, datată din secolul al XVI-lea, dăruită în anul 1958 de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, Siria. Bisericuța cimitirului cu hramurile Sf. Lazăr, Sf. Spiridon și Sf. Haralambie este datată din anul 1832, fiind ctitorită de Panait și Ecaterina Mărunțeanu.^[1]

Mănăstirea Dervent este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Galița, județul Constanța.

Istoric

În timpul lui Dioclețian (285-305), în Dobrogea (Scythia Minor) au fost martirizați mai mulți creștini: Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius, Zosim, toți acești sfinți fiind consemnați în Acta Sanctorum, fără a se menționa însă locul martiriului lor. Nu departe de Dervent, în cetatea Durostorum (azi în apropiere de orașul bulgar Silistra), au primit mucenicia: Maximus, Quintilianus, Dadas, Iulius, Secondo, Dasius. În această perioadă, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii, au fost martirizați patru creștini ale căror nume nu ne sunt cunoscute, păstrându-se însă patru cruci de piatră – anumiți cercetători și istorici^[cine?] considerând că ar putea fi vorba de unii dintre martirii amintiți mai sus.

Tradiția fixează la Dervent o biserică de mănăstire (secolul al XI-lea), distrusă de pecenegi (1036) odată cu cetățile Capidava și Dervent. După Războiul de Independență (1877-1878), crucile au fost redescoperite de către un cioban surdo-mut.^{[necesită citare]} Protos. Atanasie Negară a ținut la începutul secolului al XX-lea – pentru o lungă perioadă – o evidență amănunțită a unor presupuse vindecări petrecute la „sfintele cruci nepuse de mână omenească, ci crescute din pământ”. În 1923, episcopul Ilarie Teodorescu al Tomisului a înființat la Dervent o mănăstire pe terenul donat de familia Andreevici și Paraschiva Gheorghiu. În 1934, paraclisul care adăpostea crucile a ars din temelii, icoanele rămânând însă neatinse de foc. În 1936, PS Gherontie al Tomisului a pus piatra de temelie a actualei biserici, ridicată după proiectul arhitectului N. Săndulescu și sfințită pe 13 septembrie 1942, dată la care Elefterie Mihail a fost numit stareț al mănăstirii. În 1959, prin Decretul 410, mănăstirea a fost închisă timp de zece ani. Din 1970 a funcționat ca biserică de mir a satului învecinat, Galița, clădirile care au aparținut mănăstirii fiind folosite de IAS Ostrov până în anul 1990. Pe 2 februarie 1990, părintele Elefterie Mihail primește binecuvântarea de redeschidere a mănăstirii. În același an, pe 12 mai, la vârsta de 90 de ani, renumitul duhovnic dobrogean a murit și a fost înmormântat în partea dreaptă a altarului.

În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul al X-lea), considerată de către mulți cercetători^[cine?] ca fiind vechea cetate Vicina, din care a fost adus în 1359 la Curtea de Argeș primul mitropolit al Țării Românești, Iachint.^[1]

Izvoare tamaduitoare din Romania

• Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus, com. Voila, jud. Brasov – izvor si fantana tamaduitoare
• Manastirea Bucium, sat Bucium, com. Sinca, jud. Brasov – izvor tamaduitor [sub care se zice ca sunt moaste ale Sf.Ioan Botezatorul]
• Manastirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Carpinet, jud. Bihor – izvorul “Izbuc”
• Manastirea Prislop, sat Silvasu de Sus (Hateg), com. Prislop, jud. Hunedoara – izvor tamaduitor (tot aici se afla si mormantul parintelui Arsenie Boca, inca necanonizat)
• Manastirea Ramet, com. Ramet, jud. Alba – izvor tamaduitor in paraclis
• Schitul Posaga, com. Posaga, jud. Alba – izvor tamaduitor
• Schitul Calugara, com. Ciclova Montana (Oravita) – izvor tamaduitor in biserica
• Manastirea Izvorul Miron, sat Romanesti, com. Tomesti, jud. Timis – izvor tamaduitor cu ape termale
• Manastirea Saraca, com. Semlacu Mic, jud. Timis – izvor tamaduitor
• Schitul Vasiova, orasul Bocsa, jud. Caras Severin – izvor tamaduitor in capela
• Schitul Valiug de pe Muntele Semenic, jud. Caras Severin – lac sfant
• Manastirea Brancoveni, com. Brancoveni, jud. Olt – izvor tamaduitor
• Schitul Patrunsa, com. Barbatesti, jud. Valcea – izvor tamaduitor
• Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Valcea – izvor tamaduitor (Izvorul Frumos)
• Manastirea Bistrita, com. Costesti, jud. Valcea – izvor tamaduitor ce picura in pestera Sf. Grigorie (Vanturarita), Galeria Ascetilor
• Manastirea Frasinei, com. Muereasca, jud. Valcea – izvor tamaduitor (al Sf. Calinic)
• Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoenesti, jud. Valcea – izvor cu ape sulfuroase, tamaduitor in Vinerea de dupa Paste
• Schitul Horaicioara, com. Cracaoani, jud. Neamt – izvor tamaduitor
• Fantana din satul Smeeni – apa tamaduitoare
• Biserica “Greceasca”, Braila, jud. Braila – izvor tamaduitor
• Manastirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanta – izvor tamaduitor (al Sf. Andrei)
• Manastirea “Pestera Sf. Ap. Andrei” , comuna Ioan Corvin, jud. Constanta – izvoare tamaduitoare (ale Sf. Andrei)
• Manastirea “Sf. Ioan Casian”, comuna Targusor, jud. Constanta – izvor tamaduitor
• Manastirea “Sf. Maria – Techirghiol”, Techirghiol, jud. Constanta – izvor tamaduitor
• Manastirea Cetatuia, com. Cetateni, jud. Arges – izvor tamaduitor in altar, ce curge de la data “Izvorului Tamaduirii” pana la 15 august, “Adormirea Maicii Domnului”
• Manastirea Robaia, com. Musatesti, jud. Arges – izvor tamaduitor
• Manastirea Namaiesti, langa Campulung Muscel, jud. Arges – izvor tamaduitor
• Manastirea Glavacioc, sat Glavacioc, com. Stefan cel Mare, jud. Arges – izvor tamaduitor
• Biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul si Sf. Calinic de la Cernica – a Izvoarelor de Leac”, sat Valcele/Crampotani, com. Merisani, jud. Arges (DN Pitesti – Curtea de Arges) – 7 izvoare tamaduitoare (pe locuri de putere vechi; regula “tacerii” pe o raza de 1 km de jur imprejur)
• Fantana din satul Prodanesti, com. Ionesti, jud. Arges – apa tamaduitoare
• Fantana din satul Glambocu (langa Pitesti), jud. Arges – apa tamaduitoare
• Manastirea Ghighiu (langa Ploiesti) – izvor tamaduitor
• Biserica din satul Parepa-Rusani, com. Colceag, jud. Prahova – fantana tamaduitoare (la locul unei Teofanii din 1935)
• Manastirea Cernica, langa Bucuresti – izvor tamaduitor (la intrare)
• Biserica “Sf.Gheorghe – Martisor” – izvor tamaduitor (vizavi de fosta Man. Vacaresti, in apropierea benzinariei de la Big Berceni)

Sursa:wikipedia