De ar trebui ca urzicile să primească o mai mare atenție!!!

• În 2018, niște cercetători din Polonia au făcut o analiză a beneficiilor urzicilor. Buruiana, concluzionează ei, este o „plantă obișnuită cu proprietăți extraordinare” și a fost în mare măsură subestimată.
• Un cercetător din Viena, Gottfried Richter, a avut o sugestie pentru a reduce criza de bumbac. El a adus o plantă cu tulpini foarte fibroase, care putea fi țesută în fir, potrivindu-se cu alte materiale precum inul.
• Urzicile au acreditări nutriționale de top: conțin un nivel de fier care poate rivaliza cu frunzele mai la modă, cum ar fi spanacul sau kale. Și sunt, de asemenea, o sursă de zinc, fier și magneziu.

Cu o creștere rapidă și o înțepătură aspră, ce e de iubit la urzici? Potrivit BBC, destul de multe de fapt.

În timpul Primului Război Mondial, sperietoarele Germaniei au început să dispară de pe câmpuri. Nu că ar fi plecat să se plimbe, ci pentru că nu mai exista îmbrăcăminte. Marina britanică a blocat porturile europene pentru a înfometa Germania și Austro-Ungaria de mărfuri și materii prime, inclusiv bumbac, astfel încât hainele sperietoarelor erau prea valoroase pentru a fi lăsate păsărilor.

În 1916, industria de îmbrăcăminte germană a fost pusă sub controlul statului, iar comerțul cu îmbrăcăminte second-hand a fost interzis. Autoritățile au raționalizat ciorapii la două perechi de persoană la fiecare trei luni, au introdus o regulă pentru lungimea rochiilor și au readus la viață păturile vechi și fețele de masă.

Era nevoie de o alternativă la textilele pe bază de bumbac

Au fost explorate diverse alte materiale ca lână, inul și chiar hârtia. Dar un cercetător din Viena, Gottfried Richter, a avut o sugestie pentru a reduce criza de bumbac. El a adus o plantă cu tulpini foarte fibroase, care putea fi țesută în fir, potrivindu-se cu alte materiale precum inul. Plusul era că planta creștea lejer pe toate pajiștile din Europa Centrală și de Est.

Urmând sfatul lui Richter, autoritățile au investit pentru plantarea urzicilor. Fibra de urzică este considerată cel mai bun înlocuitor al bumbacului pe care l-a găsit Germania.

Urzicile pot să nu sune foarte luxos de purtat, dar, din fericire, acele lor sunt neutralizate în timpul fabricării. Strămoșii noștri și-au dat seama de benficiile urzicilor. Utilizarea sa ca material textil datează de secole.

În ultimele decenii, designerul de modă german Gesine Jost a folosit urzicile pentru a face topuri, paltoane și fuste. Însă îmbrăcămintea este departe de singura utilizare a plantei, urzicile pot trata durerile de oase și te pot ține treaz noaptea.

Oricine a pus mâna pe urzici sau a trebuit să le scoată din grădini, ceea ce dă bătai de cap și usturimi, dar poate că urzica merită mai multă admirație. În ultimii ani, ecologistii și grădinarii spun că ar fi timpul să îmbrățișăm cea mai enervantă buruiană.

Variante ale plantei Urtica, cu frunzele sale zimțate și tulpinile fibroase, se găsesc în întreaga lume. Nu toate ustură, dar cele mai comune specii U. dioca, și versiunea pitică U. urens, pot fi dureroase dacă sunt atinse.

Aceste urzici mici ace care așteaptă să-și injecteze veninul în piele. În interiorul lor se află un fluid care conține acid formic, histamină, acetilcolină și serotonină. De aceea, cuvântul urzică derivă din cuvântul anglo-saxon „noedl” (ac) iar numele său științific Urtica înseamnă „a arde”.

Oamenii au cules și cultivat planta de secole. Săpăturile arheologice din Marea Britanie arată că, încă din epoca bronzului, oamenii foloseau o subspecie a plantei pentru a-și face îmbrăcămintea, deoarece din tulpinile sale se făceau țesături puternice.

De-a lungul secolelor, urzica s-a împletit cu folclor și povești. În povestea lui Hans Christian Anderson „Lebedele sălbatice”, o prințesă trebuie să tricoteze în tăcere 11 cămăși de urzică pentru a-i salva pe 11 dintre frații ei, care au fost transformați în lebede de către mama lor vitregă rea.

Sursa:alephnews