Ce se intampla cand conduci un autovehicul cu numere de inmatriculare expirate…..?

Includerea in legislatie a unor dispozitii referitoare la inmatricularea autovehiculelor si la pastrarea numarului real de inmatriculare in tot timpul cat un vehicul circula pe drumurile publice a fost impusa, pe de o parte, de necesitatea de a avea o evidenta a intregului parc national de autovehicule si de a asigura securitatea circulatiei rutiere prin admiterea in circulatie doar a acelor autovehicule care corespund unor cerinte tehnice indispensabile, iar, pe de lata parte, de crearea posibilitatilor de identificare, la orice moment, a fiecarui autovehicul aflat in circulatie in scopul prevenirii si combaterii incalcarii normelor de circulatie pe drumurile publice.

Obligatia de inmatriculare a vehiculelor este prevazuta in art.12 alin 1. din Ordonanta de Urgenta a Guvernului 195/2002, conform caruia orice vehicul care circula pe drumurile publice trebuie inmatriculat ori inregistrat, dupa caz,, si sa poarte placutecu numarul de inmatriculare sau de inregistrare.

Totodata, potrivit art. 13 alin. 3 din actul normativ mentionat, pana la inmatriculare, vehiculele pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizatii speciale eliberate de autoritatea competenta.

Pe de alta parte, pentru incalcarea regulilor referitoare la inmatricularea autovehiculelor, legiuitorul a incriminat in art.85 alin.1 si 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 doua infractiuni distincte – punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat sau neinregistrat, respectiv punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare sau de inregistrare, ambele fapte avand ca obiect juridic comun securitatea traficului rutier.

Elementul material al fiecareia dintre aceste infractiuni consta in doua actiuni alternative, carora li se asociaza insa cate o cerinta esentiala specifica. Astfel, ambele infractiuni prevazute de art.85 se comit fie prin punerea in circulatie, fie prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu incalcarea obligatiilor legale referitoare la inmatriculare, deosebirea constand in aceea ca, pentru constituirea infractiunii prevazuta in alin.1 este necesar ca autovehiculul sa fie neinmatriculat, in timp ce pentru existenta infractiunii din alin.2 se cere ca autovehiculul sa aiba un numar fals de inmatriculare (indiferent daca acel autovehicul este inmatriculat sau nu).

Rezulta, asadar, ca ambele infractiuni presupun, ca situatie permisa unica, un regim juridic special cu privire la evidenta autovehiculelor aflate in circulatie, concretizat in prevederile art.12 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002, potrivit caruia detinatorii de autovehicule au obligatia de a le inmatricula inainte de punerea lor in circulatie si de a monta pe acestea, tablite purtand numarul de inmatriculare  real, atribuit de organele competente.

In schimb, diferenta dintre cele doua infractiuni este data de cerinta esentiala specifica care insoteste elementul material al fiecarei fapte – autovehiculul sa fie  neinmatriculat, respectiv sa aiba un numar flas de inmatriculare.

Din interpretarea dispozitiilor legale referitoare la inmatricularea si inregistrarea vehiculelor, un autovehicul se considera neinmatriculat, atunci cand nu a fost luat in evidenta de catre organul competent – pe baza verificarii actului de proprietate si a starii tehnice – si nu s-a eliberat certificat de inmatriculare. Nu sunt socotite neinmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizatii de circulatie provizorii, in conditiile art.13 alin.3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului n. 195/2002 si art.23 alin.4 din Regulamentul de plicare aprobat prin Hotararea nr.1391 din 4 octombrie 2006.

Referitor la cerinta esentiala specifica elementului material al infractiunii de punere in circulatie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare, trebuie observat ca ceea ce se incrimineaza prin art.85 alin.2 este numai folosirea numarului fals de inmatriculare (uzul de fals) , nu si falsificarea, prin montarea unei tablite cu un alt numar, ca actiune de alterare a adevarului, sub acest aspect fiind indiferent pe ce cale si de catre cine s-a confectionat ori montat pe autovehicul numarul de inmatriculare nereal.

Dificultatea stabilirii incadrarii juridice este generata insa de imprejurarea ca legislatia rutiera nu defineste intelesul notiunii de numar fals de inmatriculare, opiniile exprimate in jurisprudenta fiind consecinta interpretarii in mod diferit a acestei sintagme. Astfel, referitor la sensul exact si limitele firesti ale expresiei mentionate, s-a pus problema daca aceasta denumeste numai numarul plasmuit, montat pe autovehicul, caruia nu-I corespunde nicio inregistrare anterioara, sau si numarul care corespunde unei inmatriculari anterioare, reale, ori numarul provizoriu emis in baza unei autorizatii speciale care, la data punerii in circulatie sau conducerii pe drumurile publice, nu mai aveau valabilitate, ca urmare a radierii autovehiculului din evidenta organelor de politie ori a expirarii autorizarii provizorii a circulatiei autovehiculului.

In literatura de specialitate s-a sustinut ca expresiei numar fals de inmatriculare trebuia sa i se recunoasca o acceptiune larga, ca aceea a ideii – generale – de fals, cu care se aflta in stransa corelatie[4]. In sensul larg al cuvantului fals este tot ceea ce nu corespunde adevarului[5], ceea ce este pus in antiteza cu un adevar.

Or, in cazul numerelor de inmatriculare, antiteza apare din compararea numarului aparent, cu realitatea pe care aceasta trebuie sa o exprime, tot ceea ce creeaza o aparenta contrara acestei realitati neputand fi decat fals.

Intrucat numarul de inmatriculare este expresia starii de inmatriculare a autovehiculului la care se refera, ori de cate ori numarul aplicat pe un autovehicul nu are corespundent, intr-o inscriere reala in evidentele autoritatii competente sa opereze inmatricularea, urmeaza sa fie considerat fals[6].

In doctrina s-a sustinut ca ceea ce este esential sub aspectul existentei infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare este ca numarul aplicat pe autovehicul nu are corespondent intr-o inscriere actuala in evidentele autoritatii competente sa efectueze inmatricularea, fiind deci contrar realitatii si apt sa induca in eroare[7].

Aceasta opinie a fost de altfel impartasita in unanimitate in literatura de specialitate, aratandu-se, in esenta, ca numarul obtinut legal in trecut, cu ocazia unei inmatriculari precedente, dar radiat la data punerii in circulatie sau conducerii pe drumurile publice, are toate caracterele unui numar fals de inmatriculare. S-a precizat ca pentru existenta infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare este indiferent daca aparenta contrara realitatii isi are izvorul exclusiv in imaginatia celui care a confectionat si aplicat numarul sau daca cel care pune in circulatie sau conduce vehiculul s-a servit de o tablita cu un numar corespunzator unei inmatriculari ce si-a pierdut valabilitatea.

Conform dispozitiilor referitoare la inmatricularea si radierea autovehiculelor din evidenta circulatiei, numarul de inmatriculare poate fi folosit in mod legal numai cata vreme starea de inmatriculare subzista. Prin urmare, odata cu radierea autovehiculului din evidenta organului la care a fost inmatriculat, numarul de inmatriculare isi pierde semnificatia, inceteaza de a mai fi expresia starii de inmatriculare si devine – in raport cu autovehiculul a carui inmatriculare o semnificase pana atunci, in ipoteza in care acesta ar continua sa fie folosit – un numar de inmatriculare fals [9].

Toate aceste argumente sunt pe deplin aplicabile si in ipoteza numarului provizoriu expirat, in virtutea rationamentului ad similarem similaribus. Astfel, numarul provizoriu de circulatie semnifica luarea in evidenta a autovehiculului de catre autoritatea competenta, reprezentand deci expresia starii de inmatriculare si, prin urmare, folosirea lui dupa expirarea valabilitatii este contrara realitatii si apta sa induca in eroare, transformandu-l intr-un numar fals de inmatriculare in sensul art.85 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002.

 In concluzie, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, in ipoteza in care autorizatia de circulatie siincetat valabilitatea si avand aplicate placute cu numarul provizoriu expirat, intruneste elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art.85 alin.1 si art.85 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002, republicata, in concurs ideal.

            Problema de drept expusa prezinta interes si din perspectiva legislatiei viitoare, intrucat actuala incriminare cuprinsa in art.85 alin.1 si 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002 este preluata de dispozitiile Codului penal viitor, respectiv de art.334 alin.1 si 2 din Legea nr.286/2009.

Avand in vedere cele expuse, va solicitam sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.