Ziua sfinţilor martiri Brâncoveni , 16 august

Declaraţi sfinţi pe 15 august 1992 de către Biserica Ortodoxă Română, Brâncovenii sunt sărbătoriţi  în fiecare an pe 16 august, pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

“Fiilor, fiţi bărbaţi!”. Acestea au fost ultimele cuvinte ale domnitorului român Constantin Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat alături de cei trei copii ai săi şi de cel mai credincios sfetnic. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa creştină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când implinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeaşi pedeapsă au suferit-o şi cei patru fii ai săi – Constantin, Ştefan, Radu, Matei, împreună cu sfetnicul Ianache.

Silit să vadă cum îi sunt ucişi copiii

Reducerea la tăcere a voievodului român, silit să vadă cum îi sunt ucişi copiii e de un adevărat tragism: “Numai în cămăşi, istoviţi de suferinţe şi dureri, legaţi cu lanţuri, cu capetele descoperite şi desculţi, mărturisitorii întru Hristos au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunţa la creştinism, Brâncoveanu a răspuns fără reţineri: “De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”, iar către fiii lui a rostit: “Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”, a spus voievodul cu puţin timp înainte de a i se curma viaţa. Imediat, sultanul a poruncit să fie tăiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Ştefan şi Radu. Când a sosit rândul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta a început să plângă. Tatăl lui i-a poruncit să se asemene fraţilor săi. Copilul s-a îndreptat spre jertfă fără reţineri. Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului şi apoi domnitorul, care a bătut o cruce mare şi a spus: “Doamne, fie voia Ta!”.

Trupurile pescuite din Bosfor

Istoricii consemnează că trupurile acestora au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câţiva creştini şi îngropate în mare taină într-o mănăstire din Halki, chiar lângă Ţarigrad. În vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns rămăşitele domnitorului şi le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. A asezat peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura ţării, fără nicio pisanie, iar deasupra a pus o candelă de argint. Pornind între altele, şi de la inscripţia de pe această candelă (din 12 iunie 1720), Virgil Drăghiceanu a facut în 1914 senzaţionala descoperire a mormântului voievodal (“cea mai mare răsplată pentru modesta mea activitate de o viaţă”, îi scria el savantului Dimitrie Onciul). În jurul autenticităţii şi paternitătii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici şi chiar procese, în care de partea lui Virgil Drăghiceanu a fost încă de la început, printre mulţi alţii, şi marele Nicolae Iorga. În 2014, Patriarhia Română, a instituit “Anul comemorativ al sfinţilor martiri Brâncoveni” , la împlinirea a 300 de ani “de la mărturisirea lor de credinţă pecetluită cu sânge”.

Sursa:adev.ro