Cum arăta permisul de conducere în România interbelică
În prezent documentele se emit într-o formă similară unui card de plastic cu dimensiuni standardizate iar informațiile sunt dublate în serverele instituțiilor emitente.
Uneori nici nu mai este nevoie de un document fizic, fiind suficient un fișier PDF.
Acum mulți ani, când nu fuseseră încă inventate multe din tehnologiile moderne, documentele și informațiile din spate erau stocate exclusiv în format fizic.
Am avut recent ocazia să studiez un permis de conducere din perioada interbelică a României, de pe vremea când eram regat.
Iar ceea ce noi numim acum permis de conducere atunci putea fi numit și carnet de conducere, având în vedere că era ca o carte cu multe pagini.
Spre deosebire de documentele din prezent, acest permis conținea și întreg codul rutier în vigoare la acea vreme.
Prin format cel mai mult seamănă cu un pașaport modern prin numărul de pagini și mențiunile suplimentare scrise în paginile suplimentare.
Alt aspect interesant este formatul pozelor, care de obicei arăta persoana într-o postură relaxată, fiind pozată de departe, nu doar la nivelul feței, ca și cum ar fi o poză din vacanță.
Am văzut mai multe documente similare și în toate pozele persoanele apar îmbrăcate elegant, o etichetă a acelor vremuri.
Pentru că permisul a fost emis în perioada interbelică, vreme când România avea alta organizare și suprafață teritorială, în cuprinsul permisului sunt listate toate județele de la acea vreme, unele dintre ele nu se mai află în prezent pe teritoriul României, iar cele din spațiul teritorial actual nu mai poartă aceeași denumire.
Permisul interbelic, o radiografie a limbii române moderne
Aceste documente sunt o metodă bună pentru a observa cum a fost structurată limba română de-a lungul timpului, în acest permis regăsim o formă foarte apropiată de cea folosită în prezent din punct de vedere gramatical, spre deosebire de documentele mai vechi care foloseau o sintaxă arhaică și uneori chiar alfabet chirilic, similar cu alfabetul slavon din cărțile bisericești.
Cel care deține documentul din poze avea și o biblie din secolul 18, din jurul anului 1720, într-o stare remarcabilă, scrisă cu alfabet chirilic însă cuvintele erau cele românești, așa că dacă știi cât de cât literele respective poți înțelege foarte bine textul…păcat că nu am apucat să pozez câteva pagini și din acea carte.
Alt aspect interesant este la unele reguli de circulație precum limita de viteză ce trebuia respectată în localități.
La acea vreme, in anii 20, automobilul era o invenție destul de recentă și pe drumuri încă se foloseau trăsuri cu cai, astfel referința de viteză era dată de trapul cailor, respectiv 12km/h.
Mulți cred că se întreabă cum sancționa poliția depășirea acestei viteze în condițiile în care nu existau aparate radar…foarte simplu, dacă depășeai trăsuri care mergeau la viteza de “croazieră” însemna că mergi mai repede de 12 km/h.
Cred că mulți dintre noi avem acasă tot felul de documente vechi, fie ele cărți, poze, agende, note scrise și multe altele, și ar fi bine să nu le aruncăm și ocazional să le răsfoim și să le arătăm celor curioși pentru a ne aduce aminte de cum erau alte vremuri de mult timp apuse.
Sursa/foto:promotor
