Postul Sfintei Marii, marcat de tradiții și pelerinaje în satele din Cluj

Postul Adormirii Maicii Domnului a început azi, vineri, 31 iulie, cu o zi mai devreme decât data obișnuită de 1 august. Perioada de două săptămâni, care precede sărbătoarea din 15 august, este una dintre cele mai importante din calendarul ortodox.

În tradiția satelor din Cluj și din Transilvania, postul este strâns legat de rugăciune, post, doliu și pelerinaje la mănăstiri, cel mai cunoscut fiind cel de la Mănăstirea Nicula.

Lăsatul Secului, ultima zi înainte de post

În tradiția ortodoxă, postul este precedat de Lăsatul Secului, ultima zi în care credincioșii mai consumă alimente „de dulce”. În acest an, Postul Adormirii Maicii Domnului începe vineri, 31 iulie, și se încheie în 15 august, când este sărbătorită Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai mari sărbători dedicate Fecioarei Maria.Cluj24.ro

În satele din Transilvania, această perioadă era respectată cu strictețe, fiind considerată un timp de reculegere și pregătire sufletească.

Zile de doliu și rugăciune în tradiția satelor clujene

Potrivit tradițiilor clujene, oamenii satelor considerau Postul Sfintei Marii o perioadă de doliu și de durere, în amintirea ultimelor zile petrecute pe pământ de Maica Domnului.

În această perioadă, credincioșii se îmbrăcau în haine cernite, asemenea Maicii Domnului, despre care tradiția spune că urca zilnic pe Muntele Golgota pentru a se ruga în locul în care Fiul ei fusese răstignit.

Pe măsură ce se apropia sărbătoarea din 15 august, oamenii porneau în pelerinaj la mănăstiri pentru a cere ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului. În județul Cluj, cel mai cunoscut astfel de pelerinaj este cel de la Mănăstirea Nicula, unde mii de credincioși ajung anual înainte de hram.

Icoane, busuioc și plante de leac

În gospodăriile din Transilvania, casele erau împodobite în această perioadă cu icoane pe lemn și pe sticlă ce o înfățișau pe „Maica Domnului Îndurerată”.

La icoane, femeile așezau busuioc și „rug sântămăresc”, flori care erau păstrate tot anul, fiind considerate folositoare „pentru tămăduirea pruncilor și pacea în casă, sub binecuvântarea Maicii Domnului”, potrivit volumului Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – sărbători, credințe și mituri, semnat de Maria Bocșe.

Tot în timpul postului erau culese și plantele de leac, deoarece oamenii credeau că multe dintre ele își pierd puterea vindecătoare după 15 august.

Maica Domnului, prezentă în toate momentele importante ale vieții satului

În tradiția populară românească, Maica Domnului ocupa un loc central în viața comunității. Ea era invocată în rugăciuni, descântece de leac, legende, colinde, pricesne, ritualuri de la nașterea copiilor, la nunți și în bocete, fiind considerată ocrotitoare atât în momentele de bucurie, cât și în cele de suferință.

Postul Sfintei Marii nu reprezenta doar o perioadă de abstinență alimentară, ci și un timp al rugăciunii, al curățirii sufletești și al păstrării unor tradiții transmise din generație în generație în satele din Cluj și din întreaga Transilvanie.

Sursa: cluj24 Foto: cluj24