Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie

Cine a fost Sfântul Dumitru 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie.

A trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Din viaţa sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic.

Datorită calităţilor sale este numit după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului. Ţinând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creştin, a fost întemniţat.

În vremea aceea, creştinii erau trimişi ca pedeapsă să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creştinii erau victime sigure. Potrivit tradiţiei, Nestor – un tânăr creştin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu  semnul sfintei cruci pe frunte şi îi va spune: “Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi”. Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

 

 Cum a fost ispitit de diavol Sf. Dumitru şi de ce s-a izolat de oamenii păcătoşi  

Conform unei poveşti care circula în urmă cu 100 de ani în zona Moldovei, Sfântul Dumitru ar fi avut o viaţă solitară, cu excepţia unui episod în care a avut ocazia să vadă cât de păcătoşi sunt oamenii.
În hagiografia (ramură a teologiei care se ocupă cu vieţile sfinţilor) populară a românilor, Sfântul Dumitru era prezentat ca un cioban care avea o turmă în mijlocul unui codru mare şi nu ştia că pe pământ mai existau şi alţi oameni.

Povestea, prezentată în revista de folclor Şezătoarea (nr. 8-10 din anul 1899), sub semnătura lui N. Trofin, spune că ciobanul se ruga lui Dumnezeu după un ritual ciudat:   „Când se ruga lui Dumnezeu, se ducea la o cioată, şi sărind de trei ori zicea:< aceste sunt a tale Doamne>
şi mai sărind şi a patra oară zicea: <asta este a mea Doamne>. Apoi se ducea după turmă.

Într-o noapte, ciobanul a visat că pe pământ mai sunt şi alţi oameni, şi a doua zi a plecat să dea de ei. Povestea spune că se nimerise ca ziua în care s-a hotârât să-i caute pe oameni să fie o sfântă zi de duminică. Fiind credincios şi fără păcate, în drumul său ciobanul mergea „de-a dreptul“, adică peste ape, fără să se ude, şi peste prăpăstii, fără să cadă în ele.

„În sfârşit a ajuns într-un sat. El văzînd că mai mulţi oamenii se bagă într’o casă şi nu mai ies, a întrebat pe unul că ce casă-i aceea. Acela i-a răspuns că-i biserica“.

Curios să vadă ce se întâmplă în biserică, ciobanul a intrat şi el. Numai că a rămas uimit văzând că oamenii purtau în spate un fel de desagi (gamueţe), drept pentru care şi-a umplut la rândul său un sac cu paie şi l-a pus în spate, ca să fie şi el în rând cu ceilalţi oameni şi a intrat încărcat astfel în biserică.

„Oamenii îi zicea să lepede sacul, ş-apoi să intre în biserică: dar el îi întreba că ei de ce nu-l leapădă. Oamenii credeau că-i nebun“, spune povestitorul care traduce astfel reacţia faţă de cioban:

„Ceea ce vedea ciobanul la oameni era păcatele lor. El le vedea, dar oamenii nu, căci erau păcătoşi“.

Ispita diavolului  

Povestea spune că în timpul slujbei, toţi bărbaţii şi femeile râdeau şi vorbeau în şoaptă.

În schimb, ciobanul era singurul care avea o atitudine de sfânt în biserică, lucru care nu-i convenea deloc diavolului.    „Într-o strană şedea diavolul şi-i însemna pe toţi acei care rîdeau şi şopteau în biserică. Da’ el văzînd că ciobanul nu face nimica şi n-are să-l poată însămna, o apucat cu dinţii o pele de bivol şi trăgînd o dată, scapă una…Nime n-o auzit şi nime n-o văzut: da ciobanul văzînd şi auzind o rîs“

Căzând pradă ispitei, ciobanul a fost însemnat de diavol pentru că a râs în biserică. Păcatul comis în biserică a avut efect asupra ciobanului pe drumul de întoarcere spre stâna din codru.

„Când s-o întors înapoi şi trecea peste rîpe, se cufunda pînă la genunchi şi în apă intra până la glezne. El văzînd c-o greşit înaintea lui Dumnezeu, s-o hotărît să nu mai easă la lume, că-i plină de păcate“

Finalul poveştii spune că după mulţi ani, oamenii l-au găsit pe cioban mort în stână, dar fără ca trupul să-i fi putrezit.

„Apoi l-o îngropat şi în locul stînei o făcut o biserică; ear pe dînsul l-o cinstit ca pe sfînt, după cum este şi astăzi“, încheie N. Trofin povestea pe care a cules-o de la Enache Ciobanul, un locuitor din satul Ghergheleu (judeţul Vaslui).

Superstiţii de Sfântul Dumitru

Tradiţia populară spune că de Sfântul Dumitru, cinstit în fiecare an pe 26 octombrie, căldura intră în pământ , iar gerul începe să-şi arate colţii. Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele.
O serie de obiceiuri sunt păstrate din străbuni în satele de Bărăgan, ritualuri care aduc sănătate, protejează de rele şi chiar îi ajută pe tineri să-şi găsească perechea.

“În Ajunul sărbatorii, se aprind focuri, focurile lui Sâmedru, peste care sar copiii pentru a fi sănătoşi tot anul. Bătrânii satului spun că focul alungă fiarele. După ce acesta este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină ca aceasta să primească putere de a rodi. Obiceiul se păstrează şi în satele din Bărăgan: Alexandru Obobescu, Grădiştea, Unirea, Dichiseni”, spun specialistii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos Călăraşi.
Focul care purifică şi înlesneşte căsătoria

Focul are rol purificator şi protector, apărând împotriva relelor, necazurilor şi ţinând la distanţă fiarele codrilor. În satul românesc se crede totodată că şi morţii vin să se încălzească la aceste focuri. În acelaşi timp, focul este menit să apere copiii care dănţuiesc în jurul lui sau sar peste el când văpaia se domoleşte.

Cei tineri sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând. În gospodariile autohtone, femeile au datoria de a împărţi copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în biserici se ţin slujbe speciale şi se împart merinde.
Ciobanii află cum va fi iarna

Tradiţia populară spune Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi pun cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.

Tot pe 26 octombrie, pentru a şti ce iarnă îi aşteaptă, oamenii urmăresc mai multe semne în natură. “Dacă în această zi este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă. Tot acum, dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele”, spun specialiştii.

În ziua Sfântului Dumitru, credincioşii merg la biserică şi împart grâu fiert pentru sufletele celor morţi.

Mesaje pentru cei ce poartă numele de Dumitru

                 

Sursa:adevarul.ro