Câte pahare de vin trebuie să bea bărbaţii pe 9 martie: 44 sau 40?

Cei 40 de Mucenici. Astăzi este sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici, zi în care femeile trebuie să pregătească muncenici. Tradiţiile şi obiceiurile nu mai sunt însă respectate şi chiar şi unele femei de la ţară au renunţat la frământat şi s-au reprofilat pe comenzile la patiserie. Tradiţia pare să nu fi fost uitată în cazul bărbaţilor care astăzi ar trebui să bea 44 de pahare de vin.

Cei 40 de Mucenici

Legenda ce stă la baza acestei sărbători este impresionantă. Este simbolul credinței supreme la care sufletele mărețe nu renunță oricâte grozavii ar trebui să îndure. Cei 40 de Sfinți din Sevastia au fost întemnițați, loviți cu pietre, ținuți în apă ca gheața unui lac de munte, schingiuiți și arși.

Bărbaţii apreciază obiceiul străvechi de a „bea” 40 de pahare de vin, ce datează din moşi-strămoşi, când se credea că „ porţia” de 40 sau 44 de pahare de vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă. Totuși, în tradiția populară, bărbații beau 44 de pahare cu vin. De unde provine diferența? După tradiția creștină, Sfinții martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Tradiţii şi superstiţii. Ce trebuie să facă toţi creştinii pe 9 martie

Multe alte datini însoțesc ziua de 9 martie printre care amintim:

• obiceiul ca bărbații să bea 40 de pahare de vin în această zi;
• ritualul de a bate cu maiul în pământ pentru ca din acesta să iasă căldura;
• tradiția de a bate 40 de mantii (câte una pentru fiecare mucenic) cu scopul de a trăi ani mulți și sănătoși și de a descoperi eventuale comori îngropate în pământ sau;
• cutuma de a merge în acea zi la pescuit, iar cel care va prinde 40 de pești și va reusi să înghită unul viu să aibă noroc tot anul la prins pește.

• În Muntenia, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi cele pentru bucatele pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară, pentru a avea hrană până la recolta următoare. În finalul procesiunii, se tămâiază casa.
• În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă , iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi. De asemenea pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de semniţe de floarea -soarelui sau de dovleac.

  Însă, în ziua Sfinţilor Mucenici, cu excepţia bucatelor care se împart în memoria rudelor decedate şi pentru bună-sporire în familie, nu se dau bani cu împrumut.

• Femeile pregătesc 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori sau mucenici”, în funcţie de zona geografică. Mucenicii împletiţi din aluat dospit au forma cifrei opt şi reprezintă simbolul echilibrului cosmic. Mucenicii sunt unşi cu miere, iar deasupra se presară nucă măcinată, simbolul belşugului .
• În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arăt. Plugul, după ce era trecut prin foc de către fierarul satului, era scos în faţă casei în mod festiv. În cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casă era principalul protagonist în desfăşurarea practicilor.
• După aducerea plugului în faţă casei, plugării, de obicei doi la număr, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, iar femeia ieşea din casă având într-o mâna traistă pentru plugari, iar în cealaltă un vas cu apă sfinţită, tămâie şi busuioc. Femeia se apropia de plug şi de car, le înconjura de trei ori, stropindu-le cu agheasmă şi afumandu-le cu tămâie. Femeia rostea, într-o solemnitate deplină, următoarele: „Cât de curată este tămâia şi agheasmă, aşa de curaţi să fiţi şi voi/ Şi să umblaţi nedespărţiţi la arăt/ Şi nici când să nu daţi peste vreun strigoi sau moroi care să va facă rău”.
• În faţă animalelor de muncă se aşază un ou, în credinţă că dacă acesta va rămâne întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugării primeau traistă cu mâncare, după care femeia varsă agheasmă rămasă, în cofă de la picioarele animalelor. Semnificaţia oului aruncat este de sorginte precreştină, oul fiind considerat măsură tuturor lucrurilor de început, el având aici rol augural şi protector în desfăşurarea aratului.

Sursa:realitatea.net