Floarea naţională a României- bujorul românesc

Floarea sălbatică, considerată „element de identitate naţională“, înfloreşte o dată pe an, timp de 10 zile, în luna mai. Intervalul este pândit cu străşnicie de vizitatorii care vor să se desfete la vederea plantaţiilor de bujori.

Primăvara, în anotimpul drumeţiilor, călătorii pun cap-compas pe plantaţiile de bujori, care înfloresc doar în decursul lunii mai. Floarea sălbatică răsare spontan în câteva regiuni ale ţării, cum ar fi Măcin şi Babadag-Tulcea, Troianul-Teleorman, Comana-Giurgiu, Zau de Câmpie-Mureş, Pleniţa-Dolj sau Stoicăneşti-Olt. Cu 5 specii spontane şi 3 specii cultivate, bujorul are circa 100 varietăţi şi soiuri. Prima dintre ele, bujorul românesc (Paeonia peregrina varianta romanica sau Paeonia peregrina Miller – în enciclopedia florei), creşte cu deosebire în sud-estul ţării.

Cum deosebim bujorul românesc

Bujorul românesc are frunze în formă de lance, divizate la vârf, o floare cu petale de un roşu-sângeriu şi un miez galben. Parfumul său, care aminteşte de trandafirul suflat de vânt şi rumenit de soare, îmbie la cules. Însă cei care iubesc cu adevărat florile trebuie să le lase în mediul lor natural, mai ales dacă este vorba despre specii aflate pe cale de dispariţie, cum este Paeonia peregrina. „Drumeţii“ le smulg cu tot cu rădăcină, împuţinându-le de la an la an, uitând că florile sălbatice au oricum viaţă efemeră, iar frumuseţea lor se stinge în glastră. În curţile localnicilor, bujorul se desfoaie în luna mai. În păduri, bujorul românesc îşi dezvăluie farmecul la mijlocul lunii mai, aproape de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Bujorul, propus floarea naţională a României

Fiind atât de preţios, un grup de horticultori din mediul academic din România, condus de prof.dr. Florin Toma de la catedra de Floricultură din Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, a propus în 2013 ca bujorul să fie declarat floarea naţională a României. Proiectul luat în considerare de Guvernul Cioloş, pe baza unor studii ştiinţifice ale Facultăţii de Horticultură, aşteaptă să fie reluat de actualii guvernanţi. Există chiar şi o petiţie lansată online pentru susţinerea acestei idei. „Acest concept există la alte ţări, de ce nu ar avea România o floare naţională?“, se întreabă iniţiatorii.

La cât de des este pomenit în cultura românească, bujorul poate fi considerat un element de identitate naţională. Este nelipsit din folclor, fiind asociat cu frumuseţea, iubirea şi dorul – în basme, cântece, poezii, literatură, pictură, ie, port popular, covoare şi alte obiecte de artizanat. Sunt regiuni ale ţării care organizează anual sărbători şi chiar festivaluri dedicate bujorului. Statistic, 100.000 români poartă numele de Bujor, ca nume de familie sau ca prenume. Bujorul mai este folosit şi în industria cosmetică şi ca remediu medicinal pentru stări de greaţă. Pentru titlul de „floare naţională“ mai concurează în preferinţele românilor muşcata, floarea-de-colţ, măceşul, narcisa, lăcrămioara sau sânzienele.

Bujorul românesc, marcă înregistrată

Între timp, bujorul românesc este deja adoptat de Ministerul Apărării Naţionale ca emblemă a eroismului. Bujorul este purtat la revers sau pe cocarda tricoloră (foto dreapta, sursa camaraziimilitari.ro) la Ziua Veteranilor (11 noiembrie), la Ziua Veteranilor de Război (29 aprilie), de Înălţare şi la toate evenimentele în care este cinstit sângele vărsat pe câmpul de luptă de ostaşii români. În noiembrie 2015, Asociaţia de Caritate din Armata României „Camarazii“, susţinută de Invictus România, a înregistrat marca la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.  „Bujorul românesc a fost rezervat de noi la OSIM, ca marcă figurativă individuală, fiind publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea Mărci. Sperăm ca tot mai multe persoane să poarte la rever acest simbol, în semn de respect pentru faptele de arme ale ostaşilor români din toate timpurile“, arată Nicolae Anghelescu, preşedintele „Camarazilor“.

Sursa:adevarul.ro