10 ani de succes international pentru Dacia !

Ar trebui să fim invidioși pe francezi. Nu pentru castele, muzee sau vinuri (deși nu este nimic greșit în a le aprecia bogățiile naționale), ci pentru modul în care au asimilat și îmbrățișat marca Dacia, mezinul Alianței Renault-Nissan.

În Franța, Dacia a împlinit 10 ani, ocazie foarte bună pentru tras linie și investigat rezultatele. În zona cifrelor, situația se prezintă foarte bine: 44.000 de unități vândute în primele 5 luni din 2015 și peste 700.000 în total. Comparat cu cele aproximativ 370.000 de unități vândute în Germania, indicele de “iubire” pare a fi dublu în țara care ne-a dat, cu zeci de ani în urmă, un Renault 12 pe care să-l fabricăm sub licență și să-l modificăm până l-am transformat în … Super Nova.

Pentru mulți români, Dacia este parte din familie. În vremea carburatorului și a distribuitorului cu platină, fiecare șofer din România era și un mecanic auto ambulant. Suflatul jiglerelor, curățatul bujiilor și reglatul avansului erau norma, nu excepția, doar apariția electronicii reușind să pună stop reparațiilor de weekend, pe trotuarul din fața blocului. E drept, deschiderea granițelor (fizice și psihice) au avut ca efect “rătăcirea” multora în favoarea mărcilor germane sau italiene, însă chiar și acum, în 2015, Daciile se vând cu zecile de mii pe plaiul mioritic. Și asta se întâmplă nu pentru că suntem naționaliști, ci pentru că raportul preț/calitate/eficiență este unul greu de egalat, dacă nu imposibil.
Renault a făcut o mișcare magistrală când a investit în Dacia și a păstrat-o în portofoliu că marcă economică. Infuziile de tehnologie au fost exact ceea ce recomandase și doctorul, așa că cei care nu au crezut în succesul mărcii au pierdut pariul și și-au mușcat buzele. Ok, este de înțeles că românii au sărit în sus și și-au cumpărat Dacii, dar ce justificare au cei peste 700.000 de clienți din Franța? Probabil că aceeași: pachet bun versus preț avantajos.

Dar nu totul se reduce la bani, sentimentele apar și ele în ecuație, asta nefiind o notă telenovelistică ci realitatea verificată la locul faptei, adică la Paris. Cu ocazia aniversării celor 10 ani de conviețuire pașnică, Dacia Franța a organizat tradiționala petrecere anuală folosind un format nou, cu trei evenimente separate în Paris, Nantes și Lyon. TopGear a răspuns invitației și ne-am infiltrat pe durata unei după-amieze de duminică printre cei peste 5.500 de fani Dacia care au venit la evenimentul din Paris. Programul artistic, diferit de cel tradițional, tip picnic, a presupus de această dată un spectacol de circ/musical/cabaret și o relaxare într-un parc rezervat exclusiv evenimentului. Și prin parc nu vorbim de bănci și iarbă, ci de corturi tematice, prăjituri inscripționate și multă veselie pentru copii și adulți deopotrivă.

Stând pe margine și observând obiectiv desfășurarea procesiunii, concluziile trase sună cam așa:
1. Clienții de Dacia au între 18 și 80 de ani
2. Oamenii nu vin la petrecere pentru mâncare gratuită ci pentru că se simt aproape de marcă și poartă cu plăcere coifuri inscripționate
3. Dorința lor de a rămâne cu Dacia este dovedită de interesul pentru modelele noi sau mai scumpe, Dusterul fiind pentru mulți un automobil aspirațional

Se spune că nu apreciezi ceva cu adevărat decât după ce îl pierzi. În cazul relației români-Dacia, situația nu stă atât de grav (încă), dar văzând cum alții adulează obiectul iubirii tale (prezente sau trecute) un mic vierme de invidie începe să își facă loc prin gânduri.
Dacia noastră cea de toate zilele, adorată mai mult de alții decât de noi? Asta nu putem lăsa să se întâmple, chiar dacă acei ”alții” sunt chiar cei care cu ani în urmă ne-au dat pe mână cheile și schițele lui Renault 8.
Probabil că totul este ciclic, atât în natură cât și în industria auto. Și chiar și în dragoste.