Perla” Ţinutului Pădurenilor. Ce soartă a avut satul bogat cu mină de fier, tabără şcolară şi bază militară de rachete

Aproape 60 de kilometri despart Hunedoara de Vadu Dobrii, satul din munţi în care mai trăiesc câteva familii. În trecut, localnicii se puteau mândri cu o exploatare minieră de fier, cu o tabără şcolară şi o bază militară cu rachete.

Drumul din Hunedoara până în satul Vadu Dobrii poate fi parcurs, cu maşina, în două ore. Cea mai dificilă parte a traseului sunt ultimii zece kilometri, un urcuş continuu pe un drum de pământ aproape impracticabil, care străbate porţiuni de pădure  şi taie culmile dealurilor, oferind peisaje impresionante.

Pe marginea lui, tufele de zmeură sălbatică îi îmbie pe călători să se oprească, iar în poieni, cirezile de vaci animă priveliştile pitoreşti. Câteva case din lemn abandonate de mai mulţi ani anunţă intrarea în sat. Uliţa din Vadu Dobrii este largă, semn al unei comunităţi înstărite în trecutul ei. Astfel a şi fost satul din Munţii Poiana Ruscăi, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până în urmă cu câteva decenii.

„În Vadu Dobrii a funcţionat o mină de fier, legată de zona Hunedoarei cu un funicular de 24 de kilometri. Mina s-a închis înainte de 1989, după ce a devenit nerentabilă. Satul se mândrea şi cu o tabără şcolară, care a mai durat un pic după închiderea minei. A fost abandonată, iar cu timpul clădirile ei s-au prăbuşit. S-a închis, prin anii 2000, şi baza militară antiaeriană, cu rachete şi buncăre, aflată în pădurea de la marginea satului”, spune fostul miner Aron Baba, unul dintre puţinii localnici care mai pot fi văzuţi în sat.

Atracţiile” satului din munţi

În Vadu Dobrii locuiesc mai puţin de 20 de oameni, cu tot cu cei care stau ocazional aici, iar majoritatea sunt bătrâni. Peste 20 de case au rămas părăsite de ani buni, la fel ca fosta şcoală şi fostul cămin al satului. Şi totuşi, povestesc cei rămaşi, în fiecare vară, satul se animă.

 

 

„În împrejurimile satului Dobrii sunt o mulţime de locuri în care oamenii vin la cules de fructe de pădure: zmeură şi afine. Unii stau cu săptămânile, cu cortul. Şi vin cei care locuiesc în Hunedoara, dar au case aici. Eu am venit de câteva zile”, adaugă Aron.

Vârstnicul le indică străinilor drumul spre fostele atracţii ale satului. La capătul lui, se văd ruinele clădirilor fostei tabere şcolare, pe jumătate prăbuşite. Alte construcţii din care nu au mai rămas decât pereţii au fost folosite de angajaţii minei de fier. La un alt capăt al satului, în pădure, se dezvăluie baza militară antiaerană şi de rachete, care a funcţionat aproape jumătate de secol. Unitatea a fost înfiinţată la începutul anilor 1960 şi a intrat în conservare din anul 2004, după ce a fost cedată Primăriei Hunedoara. De atunci este în grija câtorva paznici, însă cum autorităţile nu au mai investit în restaurarea clădirilor ei, multe dintre ele s-au ruinat.

 

 

Reţea de drumuri

În trecut, şase drumuri de munte legau Vadu Dobrii de alte localităţi din Ţinutul Pădurenilor: Lunca Cernii de Sus, Lunca Cernii de Jos, Bunila, Runcu Mare (comuna Lelese), Bătrâna şi Cerbăl. Dintre acestea, doar drumul din Lunca Cernii de Jos mai este accesibil celor care vor să ajungă în sat cu autoturismul. Fosta unitate militară de rachete de la Vadu Dobrii

Sursa:adevarul.ro