Parcul Natural Vânători-Neamț, locul mirific pentru escapade turistice

 

Parcul Natural Vânători-Neamț este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situată în nord-estul României în nordul județului Neamț spre limita cu județul Suceava.

Este localizat atât pe versantul estic al Munților Stânișoarei în zona subdiviziunii acestora intitulată „Munții Neamțului” cât și în zona Subcarpaților Neamțului (parte a Subcarpaților Moldovei), în raza comunelor CrăcăoaniAgapiaVânători Neamț, a orașului Tg. Neamț, și a stațiunilor Bălțătești și Oglinzi.

Parcul natural Vânători-Neamț (30.818 ha) a fost înființat în anul 1999, urmând ca anul următor să fie declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate)[2]. Acesta se suprapune sitului de importanță comunitară[3] și ariei de protecție specială avifaunistică[4] omonime și include trei rezervațiile naturale de interes național: Pădurea de ArgintCodrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă.

parcul natural vanatori neamt

 

 

 

 

 

 

 

Parcul prezintă o arie naturală (păduri de coniferepăduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre[

În arealul acestuia au fost identificate 10 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane.

Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin Directiva CE (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6] sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Flora ariei protejate este una diversificată, alcătuită din specii de plante distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică, caracteristicile soluluiclimei sau altitudinii unde aceasta vegetează.

Căi de acces

Monumente și atracții turistice

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Sursa: ro.wikipedia.org