De unde provin numele judeţelor din România

---

Cele mai multe dintre numele judeţelor României au origini slave. Denumirile lor au fost date de râurile care le traversează sau de oraşele importante.

Numele „judeţ”, care desemnează o împărţire teritorială şi administrativă, datează din secolul al XIV-lea, fiind de origine slavonă, spun istoricii. A fost folosit cel mai adesea în Ţara Românească, în timp ce în Moldova termenul sinonim era „ţinut”, iar în Transilvania „comitat” sau „district” şi „scaun” pentru regiunile cu populaţie săsească şi secuiască. În Ţara Românească cele mai multe judeţe s-au format de-a lungul râurilor, care le-au dat şi numele. În Ardeal şi Moldova, cele mai multe dintre judeţe au primit numele unor centre urbane sau cetăţi.

Iată explicaţia numelor judeţelor României, din cele mai vechi timpuri:

Alba – vechiul Bălgrad Alba – vechiul Bălgrad Numele judeţului reprezintă o traducere a slavului „Bălgrad”, numele din trecut al cetăţii, care însemna „Cetatea Albă”.

Arad – nume vechi, necunoscut Arad şi-a luat numele de la cetatea Arad (Orod), atestată din 1132. Poate fi numele unei persoane, susţin istoricii.

Argeş – vechiul Argessos Numele judeţului Argeş provine de la râul Argeş. „Vechiul judeţ al Argeşului îşi ia numele de la apa care îl străbate în lung, iar numele apei pare a fi o veche moştenire dacică, dacă emendaţia istoricului Vasile Pârvan, Argessos pentru Ordessos al lui Herodot, e exactă”, scria istoricul Constantin Giurescu, în volumul „Istoria României”.  Argessos ar fi însemnat strălucitor sau auriu.

Bacău – călău Numele judeţului Bacău, dat de la oraşul Bacău, provine din maghiarul „bako”, tradus în „călău”, potrivit unor istorici. Bihor – origine controversată Numele judeţului Bihor este de origine slavă şi română, potrivit istoricului Constantin Giurescu. Ar fi derivat din sârbeşte (vihor – volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele vechii cetăţi Biharea.

Bistriţa – apă repede Originea numelui judeţului este slavă, susţin istoricii. Numele Bistria provine de la râul care înseamnă „apă repede“.

Botoşani – nume de boier Numele judeţului Botoşani se trage de la cel al târgului medieval Botoşani şi al unui boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri.

Braşov – nume de apă Unii istorici spun că Braşovul a fost numit după un râu cu acelaşi nume. Fluvium Brassou este atestat într-un document din 1360. Cronicarul Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”.

Brăila – Brăila îşi trage numele de la oraşul Brăila. Ar fi fost un nume propriu cu origini străvechi, asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. „El se datoreşte vreunui Brăilă (Braie)”, scria Constantin Giurescu. Bucureşti – de la ciobanul Bucur Istoria Bucureştiului porneşte de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, îşi clădeşte pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tării Româneşti.

Buzău – Numele judeţului Buzău provine de la râul Buzău. Unii istorici susţin că numele său are origini dacice. Caraş-Severin Numele Severin are origini slave şi înseamnă „de la miazănoapte”, scria Constantin Giurescu. Unele etomologii susţin că numele Caraş provine din cuvântul sârbo-croat kraş, ceea ce înseamnă zonă calcaroasă. Alţii spun că vine de la râul Caraş. În limba turcă termenul kara înseamnă negru.

Călăraşi – locul călăreţilor Denumirea de Călăraşi are două cauze posibile: prima ar fi că punctul de trecere din Imperiul Otoman în Ţara Românească era păzit de o căpitănie de călăreţi, iar alta ar fi preluare prin extensie a denumirii satului Călăraşii Vechi, deoarece din acel sat şi din oraş erau recrutaţi pentru armată cei mai buni călăreţi.

Cluj – Clus Cluj s-a format în jurul castrului sau cetăţii Cluj (Clus), ar fi de origine slavo – română, iar unii istorici susţinând că numele provine de la un nume de persoană Cluş.

Constanţa – cu origini împărăteşti Numele Constanţei provine de la cel al împăratului bizantin Constantin cel Mare (306-337). Sub stăpânirea romană, vechea cetate grecească Tomis de la malul mării a primit numele Constantiana (Constanţia), după sora domnitorului. De altfel, Constantin cel Mare şi-a botezat după el 4 dintre cei 6 copii. Cele două fiice ale sale au fost numite Constantiana şi Helena (după mama împăratului).

Covasna- însemna acrişor Numele judeţului Covasna are origini slavone. Cvaz însemna acrişor, referitor la gustul apelor minerale din zonă.

Dâmboviţa – de la dâmb Numele judeţului provine de la râul Dâmboviţa. „Dâmboviţa vine de la vechiul slav dâmb, care însemna copac sau stejar. În limba bulgară dâmbovo este locul unde cresc stejari. Dâmboviţa înseamnă deci apă ce curge prin păduri de stejar”, scria Constantin C. Giurescu.

Dolj – Jiul de jos Numele judeţului Doj înseamnă Jiul de jos şi provine din limba slavă. Potrivit filologului Bogdan P. Hasdeu, cuvântele Jiu şi Jelţ însemnau pârâu. „Jelţ, această caracteristică denumire curat olteană a păraielor, pe care în deşert o veţi căuta în restul Munteniei, în Ardeal sau în Moldova, ne oferă o formă modernizată a cuvântului. Nu mai departe decît în secolul XVI se zicea încă jilţ, pe când tot atunci Jiul se chema Jil”, afirma Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Galaţi – nume celtic Nnumelui Galaţi i se atribuie o origine celtică, potrivit unor autori precum Cezar Bolliac, Ion Ghica, Ion Heliade Rădulescu. Nicolae Iorga a legat etimologia denumirii de migraţia celţilor.

Giurgiu – nume italian Giurgiu ar avea o denumire cu rezonanţă italiană. Se spunea că Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi, care i-ar fi dat numele de San Giorgio („Sfântul Gheorghe”) după protectorul actualului oraş italian Genova. O altă ipoteză privind originea sa indică faptul că Giurgiu provine de la numele unui cioban care ar fi avut o turmă de oi în zonă însă aceasta n-ar fi decât o legendă.

Gorj – Jiul de Sus Numele judeţului Gorj, scăldat de apele Jiului, înseamnă Jiul de sus, fiind de origine slavă. Harghita Originea cuvântului Harghita ar proveni din  har (“deal” sau “munte” în limbile semitice şi turcice).

Ialomiţa- Numele provine de la râul Ialomiţa. „Ialov în slavoneşte înseamnă neroditor, nelucrat, de aici s-a format numele Ialovniţa, adică apă ce străbate locuri neroditoare, nelucrate, Bărăganul!”, informa autorul volumelor „Istoria României”.

Iaşi – ţinutul alanilor Numele judeţului Iaşi este străvechi şi controversat. „Iaşi poartă un nume străvechiu, acela al alanilor, cărora ruşii le-au zis Asi sau Iaşi. Alanii au fost un popor de origine iraniană, ca sciţii şi sarmaţii şi au locuit în nordul Mării Negre şi în Moldova”, scria Constantn Giurescu.

Ilfov – ariniş Ilfovul are origini slave, în trecut fiind numit şi Elfov. „Elha, în vechea slavă, însemna arin. Elhov este, deci, ţinut cu arini, ariniş”, informa academicianul Constantin C. Giurescu. Hunedoara – origini controversate Hunedoara este menţionat pentru prima dată în 1276 şi-a luat numele de la cetatea Hunyad (Hungnod). Una dintre ipotezele susţinute de istorici este că numele Hunedoara provine dintr-un nume propriu maghiar, Hunyad. El este compus din atopronimul Hunyad la care care este alăturat “vár”, ceea ce înseamnă cetate în limba maghiară.

Maramureş – Mureşul Marei Numele judeţului Maramureş vine de la apa Maramureşului, care în documentele din secolul al XIV-lea era numită „fluvium Maramorosii”. Unii istorici susţin că originea sa este străveche, provevind de la râul Mureş (Maris) şi poate fi tradusă „Mureşul Marei”.

Mehedinţi -Numele judeţului Mehedinţi însemna „cei de la Mehadia, Mehedia”, sufixul arătând locul.

Mureş – vechiul Maris Numele judeţului Mureş provine, cel mai probabil, de la cuvântul Maris, termen menţionat încă din Antichitate pentru râul care îl traversează.

Neamţ- numit după târgul sau cetatea Neamţulu, are origini slave. Ar fi însemnat „mut”, un nume pe care slavii l-ar fi dat germanilor a căror limbă nu o înţelegeau.

Olt – Alutus Numele provine de la râul Olt. Oltul era cunoscut sub numele de Alutus, încă din secolul III î. Hr., scria academicianul Bogdan Petriceicu Hasdeu. „Anteroman şi chiar antetracic, deoarece pe la anul 250 înainte de Crist, când citim deja pe Alutus în poetul roman Neviu, în munţii Ţărei Româneşti locuia încă neamul scitic al agatîrşilor, dacii lui Berebist pătrunzînd aci abia sub Cezar, să ne întrebăm acuma: ce însemnează cuvîntul Olt? Cel întîi cunoscut din toate metalele – zice un chimist – a fost aurul. La sciţi aurul chemîndu-se alt, acelaşi termen pentru acelaşi lucru cată să fi avut şi agatîrşii. Iacă de unde provine anticul nume anteroman şi antedacic al porţiunii superioare a Oltului: Alutus”, scria istoricul.

Prahova – de la praf Numele provine de la râul Prahova. Şi el este de origine slavă, spun istoricii. „Prah a dat în româneşte praf. Prahova în bulgară înseamnă loc prăfos sau râul ale cărui maluri au praf, au nisip fin”, scria istoricul C. Giurescu. Satu Mare – Sătmar Numele ar avea origini germane, potrivit unor autori, fiind derivat de la Satmar, care, la rândul lui, provine de la numele Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în secolul al XI-lea.

Sibiu – nume latinesc Numele judeţului vine din latinescul Cibiensis – Cibinium, iar denumirea judeţului are aproape 1.000 de ani. Judeţul a preluat actualul nume după marea unire din 1918. ”Denumirea are aproape 1.000 de ani.

Suceava – nume slavon Numele judeţului Suceava provine din limba slavă şi ar fi însemnat „sinuos, cu cotituri, încovoiat”, scrie istoricul Constantin Giurescu.

Teleorman – origine cumană Numele judeţului provine fie din limba turcă, fie de la cumani sau pecengi (popoare seminomade provenite din Asia) , potrivit istoricilor. „Numele însuşi de Teleorman înseamnă în vechea turcă pădure mare sau pădure nebună, o dovadă de codri cei întinşi care acopereau odinioară ţinutul Teleormanului şi care astăzi au fost tăiaţi aproape în întregime”, scria istoricul Constantin Giurescu.

Timiş – Tibiscus Numele judeţului Timiş provine de la râul Timiş, menţionat în Antichitate ca Tibissus. Conform dicţionarului etimologic al lui Kiss Lajos, probabil că numele râului vine din limba dacă: thibh-isjo (în traducere mlaştinos). La sosirea slavilor de nord, acest cuvânt a fost folosit ca şi Tamiş. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, ne germani prin Temesch şi de români prin Timiş. În perioada romană Timişul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.

Vaslui – şinutul pădurilor Alexandru Philippide susţinea că originea denumirii „Vaslui“ este cumană. Rădăcina „vas“ ar însemna „zonă împădurită“, deci Vasluiul însemna pentru cumani „râul care curge între păduri“.

Vâlcea – ţinutul lupilor Vâlcea îşi are originea, potrivit unor istorici, dintr-o veche denumire slavă „valk”, ce ar fi însemnat „lup”. Astfel judeţul ar desemna ţinutul sau ţara lupilor. Alţi cercetători au susţinut că Vâlcea şi-ar fi avut originea de la numele unui cneaz medieval al zonei, Farcaş, care în maghiară ar semna, de asemenea, lup.

Vrancea – ţara corbilor Numele judeţului Vrancea are orgine slavă şi înseamnă „ţara corbilor” sau „ţara neagră” pentru pădurile de brad.  Inseamna Judeţe dispărute În regiunea Moldovei au mai existat judeţele: Putna, care însemna în limba slavă „drum”, judeţul Agiud, de la târgul Agiudului, Trotuş, de la râul Trotuş,

Judeţe dispărute

Tecuci, cu nume de origine slavă, însemnând „a curge”, Covurlui, cu nume de origine cumană sau pecengă, ţinutul Horncei, judeţul Bârlad, cu nume de origini slava însemnând băţ, Tutova, cu nume slav, însemnând mură sau ţinutul murelor, ţinutul Făcliu, cu nume de origine cumană sau pecengă care ar fi însemnat barcagiu. Au mai fost ţinuturile Roman, Cârligăturii, Hărlău, Dorohoi, Hotin, Ţeţinei, Soroca, Lăpişna, Tighia, Ciubăriciul, Tigheciului.

În Transilvania, în secolele trecute, au fost menţionate comitatele Odorhei, Trei Scaune, Târnava Mare, Târnava Mică. Solnocul de mijloc şi Crasna au fost două comitate, în actualul ţinut al Sălajului. Au mai existat comitatele Dăbâca şi Someş. Turda, Cenad, Zarand, Severin. Fostul comitat  Făgăraş şi-a primit numele de la localitatea Făgăraş, pomenită în 1291 sub numele Forgos. Cuvântul „fag” ar fi fost la originea toponimului.

În Ţara Românească au mai existat judeţele Romanaţi, Jaleşului, Motrului şi judeţul de Baltă, dar şi judeţul Gilorturlui, de la râul cu acelaşi nume. În estul judeţului Argeş a existat judeţul Pădureţ şi judeţul Muscel. Între judeţele Prahova şi Buzău a existat până în secolul al XIX-lea, judeţul Săcuieni (Saac). A mai existat judeţul Râmnic, al cărui nume provine de la apa care îl străbătea, având, de asemenea, origini slave. De asemenea, a fost menţionat judeţul Vlaşca (Ţara Vlahilor, în limba slav

Sursa:adevarul