Părerea specialiștilor referitor la volumul mare de teme pentru acasă

De atunci, nu s-a stabilit însă şi cum va fi pus în aplicare acest ordin. Cele două ore destinate temelor se împart tuturor profesorilor care predau în acea zi sau există materii „prioritare“? Cine stabileşte ce obiect e prioritar? Se merge pe regula „primul venit, primul servit.

Specialiştii în pedagogie de la Editura „Intuitext“, care comercia­lizează materiale didactice ce respectă programa şcolară în vi­goare şi noua abordare psihopedagogică interdisciplinară, oferă o serie de sfaturi pentru părinţi şi profesori pentru ca temele să nu devină o spaimă pentru elevi.

Ast­fel, temele nu ar trebui să fie doar o problemă a elevilor, cei trei acotori ai educaţiei (profesor, elev şi părinte) trebuie să lucreze împreună pentru ca temele să aibă rezultatul scontat.

Delia Lungu, unul din­tre aceşti specialişti, afirmă că „studiile de psihologie educaţio­nală ne arată că timpul sănătos alo­cat temelor de casă în fiecare zi pentru copil este în funcţie de vârsta lui. Astfel, s-a formulat o «regula celor 10 minute»: 10 minute pentru teme per clasă, clasa I – 10 minute, clasa a II-a – 20 minute, gimnaziu – între 50 şi 80 minute“, menţionează specialistul.

Copiii români, pe locul 6 la numărul de teme

Deşi nerespectată, reglementarea Ministerului Educaţiei a fost însă una potrivită, având în vedere că un raport al Organiza­tion for Economic Cooperation and Development (OECD) din 2014 spunea că elevii din România se află pe locul 6 în topul ţărilor cu cele mai multe teme pentru acasă primite de adolescenţii în vârstă de 15 ani.

Rezultatele studiilor care s-au făcut pe subiectul eficienţei temelor pentru acasă din 1987 până în 2003 au fost reunite într-o metaanaliză de către cercetătorii de la Duke University. Rezulta­tele arată, în general, o influenţă pozitivă a temelor pentru acasă în ceea ce priveşte performanţa la şcoală, însă în acelaşi timp dau naştere la o serie de reacţii negative, precum stresul şi oboseala crescută.

De asemenea, studiul arată că există o corelaţie mai strânsă pentru clasele VIII-XII decât pentru clasele I- VI în ceea ce priveşte utilitatea acestor teme. Cu alte cuvinte, la clasele mici, temele pentru acasă nu influenţează foarte mult performanţa şcolară.

Profesorul universitar Con­stan­tin Cucoş, director al Depar­tamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi, menţionează că „în princi­piu, o şcoală perfectă ar trebui să-şi asume, ca timp şi proces, tot ce înseamnă învăţare prescrisă pentru un copil.

Cele două spaţii – şcoala şi mediul domestic – s-ar separa, din acest punct de vedere. O şcoală care se respectă epuizea­ză sarcinile de învăţare în perimetrul ei.

Doar la şcoală se învaţă, acasă facem ce vrem!“, menţionează specialistul în pedagogie. Prof. Cucoş menţionează că timpul de acasă trebuie dedicat altor activităţi de învăţare la fel de utile precum cunoştinţele predate la şcoală.

Prof. Cucoş: „Una este tema pentru acasă şi alta, studiul individual“

„Timpul de dincolo de şcoală ar fi rezervat doar pentru interese şi nevoi individuale, diferenţiate de la o persoană la alta. Asta nu înseamnă că în acest interval nu se asimilează cunoştinţe, valori, conduite. Doar că acestea nu mai stau sub directivitatea şcolii. Scapă prescrierii şi obligativităţii. De învăţat se învaţă, dar altceva şi în alt fel“, mai afirmă el.

Uni­versitarul ieşean trage o linie şi între studiul individual şi temă, acestea fiind total diferite.

„Una este tema pentru acasă, alta – studiul individual. Cele două ipostaze sunt relativ specifice, autonome, dar şi corelate, inter-determinate, oarecum. Tema e o «prelungire» a activităţii din clasă, o aplicaţie a ei, o substituire parţială – când ora şcolară se dovedeşte insuficientă pentru atingerea tuturor obiectivelor. Este delimitată şi prescrisă clar de către profesor“, menţio­nează prof. Cucoş.

În ceea ce priveşte studiul individual, acesta „se face pe cont propriu şi constituie un semn al autonomizării sau responsabilizării educatului. El îşi stabileşte ţintele, căile, marja de timp.

O exagerare pe direcţia temelor pentru acasă poate afecta apetenţa pentru studiul individual, atât ca durată dar, mai ales, ca predispoziţie, disponibilitate, motivaţie“, atenţionează specialistul.

Acum, că numărul temelor pentru acasă este ţinut în frâu în majoritatea şcolilor, problema apare în ceea ce priveşte modul în care se raportează părinţii la aceste activităţi de acasă ale elevilor.

Astfel, specialiştii în pedagogie de la „Intuitext“ recomandă ca, atunci când temele sunt dificil de înţeles sau agasante, iar elevii devin obosiţi, neatenţi sau ner­voşi, acest lucru să fie comunicat învăţătorului şi consilierului şco­lar, existând riscul apariţiei unor probleme de adaptare şcolară.