HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR, un univers extins

Nu este un horoscop oarecare, repet, este ”horoscopul lui Dom’ Profesor”. Un altfel de horoscop, în care vă povestesc multe, multe amintiri adevărate, aventuri nepereche în 54 de țări, folclor, mitologie, știri adevărate din surse de încredere, unele confidențiale, curierul de la Bruxelles, astrologie popularizată, teorii, știință, inginerie, pilde cu Nastratin Hogea, umor, normalitatea și moralitatea mic burgheză dintre cele două războaie, atât de dragi mie – pe scurt, viața unui om al păcii care a trecut prin multe, prin prea multe, iubitor de adevăr și de sinceritate, mereu în luptă cu răul și cu ticăloșii. Vă salut, după cum vă salutam acum mulți ani, când, mulți ani de zile am fost pe sticlă în fiecare zi, la două televiziuni diferite: Servus, zodiilor!

1 aprilie

Pe 1 aprile s-au născut Edmond Rostand, Serghei Rahmaninov, Toshiro Mifune, Otto von Bismarck, Edgar Wallace, Milan Kundera, Ali MacGraw, Octavian Goga, Alexandru Philippide, Alexandru Alger, Cornel Patrichi, Helmuth Duckadam, Ion Brăduţ Covaliu.

În calendarul creştin ortodox sunt Sfinţii: Maria Egipteanca, Macarie Mărturisitorul, Gherontie.

„Zi destul de slab reprezentată în calendarul popular, 1 aprilie înregistrează prescripţii valabile pentru calendarul agricol. Mai târziu este menţionată şi apariţia zilei păcălelilor, fără a constitui, totuşi, un element autentic al calendarului popular”

Nu este nicio sărbătoare, nimic de ţinut, nimic interzis în ”Kalendarul” vechi. O singură prescripţie într-un gromovnic moldovenesc, de secol XVIII: „…astăzi, 1 aprilie, se sădesc pomii fructiferi!”

Creştinismul a adus şi o legendă frumoasă, cea a Cuvioasei Maria Egipteanca, de care ne amintim astăzi. Legenda, întărită de monahul Zosima, spune că Maria a fost o femeie de o frumuseţe răpitoare şi de o inteligenţă rară, crescută de preotesele marei zeiţe Isis-Ishtar şi sortită a fi curtezană. Ca și Împărăteasa Theodora. Vechea religie spune că ritualul dragostei, energia sexuală, era şi este plăcută zeilor. Isis este marea zeiță a dragostei, la egipteni. Corespondenta lui Afrodita-Venus în mitologia greco-romană. Dacă Hera-Junona este simbolul vieții de familie, a dragostei instituționalizate, zeițele de tipul Ishtar-Isis-Afrodita-Venus sunt simbolul dragostei libere, a seducției totale și a măiestriei în amor. Există niște Mistere ale lui Isis, dar nu este aici timpul și locul, altă dată. Ceea ce trebuie să reținem este că adeptele Marii Zeițe Isis sunt femei foarte frumoase și foarte drăgăstoase!

În Vieţile Sfinţilor se spune clar că Maria, mai bine de şaptesprezece ani „…a făcut desfrânare în popor nu pentru daruri, sau oarecare plăţi…”. Era vorba, evident, de un ritual, poate cu rădăcini religioase, de dragoste de dragul dragostei, larg răspândit în multe culturi antice, sau în Africa neagră. Poate şi în ziua de astăzi!

Se spune că secta marii zeiţe Isis a supravieţuit până în zilele noastre, după o efemeră glorie în Roma imperială. Femeile care făceau parte din sectă au fost vânate ca „vrăjitoare”, cu multă cruzime, de către tâmpiţi, în Evul Mediu. În toată viaţa mea şi doar am umblat pe trei sferturi de glob, am întâlnit doar de două ori pe urmaşele zeiţei Isis. Întâlniri memorabile, dar femeile acelea frumoase s-au speriat îngrozitor de ceea ce sunt şi ceea ce reprezint, de fundamentalismul sufic, de asceză şi abstinenţă. Nu puteau să mă seducă, nu puteau să obțină cooperarea mea! Îmi pare rău şi acum, dar asta este o altă poveste, pe care, poate, o s-o spun altă dată.

Cu siguranță că Ordinul Marii Zeițe Isis există și astăzi și are destule adepte. Pe undeva, acum ceva timp, am remarcat într-un ziar italienesc că se făcea diferența dintre ISIS și Isis și se cerea să nu se mai folosescă termenul ISIS, numind Islamic State in Iraq and Syria, adică peiorativ, Daesh, corect Califatul Levantului și al Irakului. Probabil că jurnalista știa destul de multe despre Isis și nu dorea compromiterea prin confuzie!

Dragostea… paradoxal, frumoasele femei ce făceau parte din misterele zeiţei Isis au aderat, în Evul Mediu, cu pasiune şi dăruire, la filozofia catară. Vedeţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi femeile au încercat întotdeauna să conducă lumea. După matriarhat, prin intermediul bărbaţilor! Ştiţi bancul: “…în spatele unui bărbat puternic se află o femeie puternică. Iar în spatele ei este o femeie şi mai puternică: maică-sa”!

Catarii, minoriţii – ce vis frumos al umanităţii! Patru sute de ani s-au războit nobilii seniori şi filosofii catari, “cei puri”, cu dictatura şi ipocrizia Romei. Nu au câştigat cei buni – mereu nu câştigă cei buni, cei blânzi, cei credincioşi – ci cei puternici!

Dragostea “mina”, platonică şi cu atât mai puternică, era baza relaţiilor dintre femei şi bărbaţi în filozofia catară. Platonică, vine vorba. Dragostea catară era năvalnică și extrem de puternică, dar actul amorului, sexul, se declanșa numai la inițiativa femeii. Mai găsim aceast tip de abordare a celor două sexe în “raja yoga” în care energia sexuală se sublimeză, se transformă în putere mentală, prin asceză. La fel şi călugării Shaolin. Un Mare Maestru Kung-Fu îşi povăţuia ucenicii în ceea ce priveşte femeile: “un călugăr trebuie să miroasă multe flori, dar să nu culeagă niciuna!” Dervişii buida,corespondenţii persani ai călugărilor Shaolin, erau văzuţi mai tot timpul în compania femeilor şi a vinului. Dar ei doar se uitau, nu gustau, se încărcau cu energie!

Cei care practicau şi practică tehnicile acestea, foarte dificile, se bucură de o energie colosală, de sănătate şi viaţă lungă!

Legenda spune că în Sudul Franţei, prin secolul XII, câţiva seniori catari și suita lor au fost surprinşi de o armată de mercenari trimisă de Vatican. Catarii au luptat ca nişte zei şi au respins pe soldaţii papei. Mercenarii au fost uimiţi, spun documentele, de atâta energie inepuizabilă şi de adevăratele miracole pe care le făceau în luptă nobilii francezi catari.

Grav răniţi, şiroind de sânge, seniorii s-au retras în castelul Montsegur. Acolo a avut loc un ritual catar de vindecare. Răniţii au fost aduşi, complet goi, în nişte paturi ocupate de fecioare, la fel de nude. S-au adus pocale de argint cu vin roşu vârtos şi hălci de carne de mistreț friptă. Trubadurii cântau, acei ”mina-singeri”, instrumentele răsunau, era o atmosferă magnetică şi electrică în acelaşi timp. Încet-încet, rănile se închideau, cavalerii se vindecau, energia sexuală îşi făcea datoria. Sigur, plăgile tăiate erau prinse şi cusute cu un fir de aur, tot de nudele fecioare, dar niciodată un cavaler catar nu a plecat din viaţa aceasta după un Ritual de Vindecare – în bătălie, da, că de obicei luptau unul contra a o sută!

Dragostea mina, platonică, năvalnică: “uitată, compromisă, aruncată în derizoriu de instincte animalice”, spunea Mircea Eliade – ca tot ce a însemnat în istorie benefic, superior, elitist!

Ca să fiu în ton cu Isis și catarii o să răsfoiesc ”Manuscrisul găsit la Saragosa” o carte-cult, o plăcere rară să-ți imaginezi scenele din volumul bine legat în pergamoid de calitate, de la o editură care își ține bine rangul, Nemira, opera capitală a nobilului polonez Jan Potocki, un egiptolog, explorator și aventurier, celebru în Polonia, de la sfârșitul secolului XVIII.

Dar nu despre dragostea mina doream să vă spun, ci despre ziua păcălelilor. Se împlinesc o sută de ani, un alt Centenar. „Ziua păcălelilor” are rădăcini sociale şi religioase în Occident. La noi are o explicaţie de la începutul secolului XX. La 1 aprilie 1919 s-a trecut, în România, la calendarul gregorian, stil nou, ziua de 1 aprilie devenind ziua de 14 aprilie. Buna Regina Maria notează în jurnalul ei că primul ministru Brătianu a facut acest lucru, trecerea la calendarul gregorian, ca să fie pe placul ardelenilor. Transilvania trecuse la calendarul papei Grigorie al XIII-lea încă din anul 1590.

Angajatorii, arendaşii, patronii câţi erau, nu au plătit cele două săptămâni pe motiv că a „fost o păcăleală” şi nu s-a muncit deloc în cele două săptămâni care au trecut într-o secundă. Ţăranii şi lucrătorii s-au simţit şi ei păcăliţi. Precepția și bancile au perceput taxe și comisione lunare. Chiriașii s-au simțit păcăliți pentru că au trebuit să plătească chiria lunară, proprietarii la fel, pentru că au trebuit să plătească taxele și impozitele întregi. A fost un haos general, notează Regina Maria. De atunci unii idioți au rămas cu datarea dublă. Acest fel de datare a fost făcut între 1 aprilie 1919 și 1 septembrie același ani, ca să se învețe lumea cu noul sistem. Datarea dublă înainte de 1 aprilie 1919 arată un nivel redus de inteligență și necunoșterea măsurării timpului.

Păcălela, pentru români, a devenit un mod de viață. Pentru că ne-au păcălit toți: turcii, nemții, rușii, francezii, ungurii, acum și americanii. Comuniștii, liberalii, țărăniștii – oricine! Toată lumea păcălește pe toată lumea, obicei păstrat până în ziua de astăzi, când cei mai mari păcălitori sunt, evident, oamenii politici!

Mă duc la cartea pe care o văd în bibliotecă, coperți frumoase, cartonată, o carte de familie bună, așa cum v-am spus ”Manuscrisul găsit la Saragosa” și deja mă bucur pentru plăcerea care o să mi-o producă. Nu am schimbat ora, nici nu o s-o schimb, m-am săturat de minciuni, eu îmi fac programul în pustnicie, iar Dumnezeu nu are ceas, nici nu are nevoie. Cât se distrează Atotștiutorul și Atotputernicul de încercările noastre patetice și cretine de a schimba ceea ce a făcut El! Probabil că de aceea ne-a plămădit, se plictisea, cum să nu te plictisești când ești Etern, și în prostia noastră, ca rasă umană, îi oferim clipe comice.

Sursa:evz