De ce nu putem avea incredere completa in amintirile noastre autobiografice
Amintirile noastre autobiografice pot fi suferi tot felul de distorsiuni. Pe langa atribuirea gresita a timpului si puterea de sugestie a martorilor oculari, mai exista si partinirea – subiectivitatea cu care deformam amintirile, pentru a se modela conform credintelor, cunostintelor si sentimentelor actuale.
Spre exemplu, dupa o despartire urata, amintirile oamenilor despre primele etape ale relatiei, care anterior erau o placere, devin adesea mai intunecate.
Deasemenea, oamenii ar putea spune “Am stiut intotdeauna ca X va castiga alegerile”, chiar daca in prealabil si-au exprimat indoieli cu privire la acest rezultat.
Un alt fenomen este acela ca repetarea experientei reda amintirile generice. Daca ati fost la plaja o singura data, atunci este posibil sa va amintiti multe detalii ale acelei experiente. Dar daca ati fost de peste 50 de ori, este putin probabil sa va amintiti detaliile vizitei numarul 37, cu exceptia cazului in care a avut loc ceva iesit din comun – poate vizita cu numarul 37 a fost ziua in care o balena moarta a esuat pe plaja sau ziua in care v-ati intalnit perechea.
Emotiile, atat pozitive, cat si negative, sunt moneda memoriei autobiografice. Emotiile determina creierul sa stocheze memoria intr-un mod mai puternic. Aceasta intarire a amintirilor emotionale este, in egala masura, si buna, si rea.
Este bine, pentru ca evenimentele emotionale sunt adesea cele pe care trebuie sa ni le amintim mai tarziu in viata. Dar poate fi si rau, pentru ca, uneori, memoria poate deveni persistenta intr-un mod patologic, cum este cazul amintirilor unor experiente traumatice.
Asadar, daca amintirile noastre sunt adesea atat de inexacte si de schimbatoare, de ce le mai avem, ce rol mai are memoria? Raspunsul principal este ca memoria ne permite sa invatam, sa ne reglam comportamentul pe baza experientei individuale si, prin urmare, sa gasim in mod eficient hrana, sa evitam pradatorii, sa gasim si sa atragem parteneri etc. – chestiuni care tin de supravieturiea speciei.
Cu alte cuvinte, memoria face pentru individ ceea ce evolutia genomului face pentru specie, de-a lungul multor generatii, anume ca ne permite sa raspundem mediului intr-un mod care ne creste sansa de supravetuire si de a transmite gene catre generatia urmatoare. Acest lucru este extrem de util.
Un alt raspuns la aceasta intrebare este ca anumite greseli ale memoriei autobiografice sunt mai degraba abilitati, decat erori.
Altfel spus, nu este surprinzator faptul ca amintirile noastre despre evenimente sunt adesea inexacte, deoarece modul in care amintirile sunt compromise este adesea util, noteaza Popular Science.
Pentru ca memoria sa fie utila, trebuie actualizata si integrata cu experienta ulterioara, chiar daca modifica memoria evenimentului original. In acest fel, este util ca amintirea sa redea memoria unui eveniment maleabil, astfel incat sa poata fi integrat cu prezentul.
In cele mai multe situatii, o memorie generica, din mai multe excursii la plaja, este mai utila in directionarea deciziilor si comportamentelor viitoare, decat cincizeci de amintiri independente, detaliate si exacte, ale excursiilor la plaja. Pierderea detaliilor permite utilizarea eficienta a resurselor limitate de memorie ale creierului.
Ceea ce este, insa, surprinzator e ca nu recunoastem ca avem amintiri distorsionate. Toti avem o tendinta innascuta de a crea o poveste plauzibila din fragmente de memorie. Datorita acestei constructii narative in curs, suntem adesea increzatori in veridicitatea amintirilor neclare si le permitem sa formeze baza convingerilor noastre de baza despre noi insine.
