Top 10 cele mai ciudate concepte din istoria BMW !

BMW pare a avea, în privinţa maşinilor intrate în producţie, o continuitate foarte clară a designului . Grila dublă , curba Hofmeister de la baza montantului C, linia laterală „de caracter” care străbate longitudinal maşina, cu mânerele integrate, iată doar câteva elemente esenţiale pentru un BMW.

Ce anume face un BMW să fie un BMW? Evident, tracţiunea spate sau logo-ul celebru ne vin imediat în minte, la fel ca motoarele cu şase cilindri în linie şi obsesia pentru manevrabilitate şi sportivitate. Însă elementele de design care definesc un BMW sunt mai multe, pornind de la curba Hofmeister, care rotunjeşte spre înainte baza montantului C al fiecărui BMW modern, trecând prin nervura longitudinală care integrează mânerele portierelor (linia de caracter BMW) şi fără a uita de grila dublă, care seamănă cu doi rinichi.

 

E uşor să-ţi dai seama că vorbim de un BMW, chiar şi dacă sigla ar dispărea de pe capotă

Dar încercările de design ale companiei, cât şi ale diverşilor carosieri cu care a colaborat de-a lungul timpului, au dus la unele concepte care ar putea cu greu fi recunoscute drept aparţinând marii familii BMW. Iată câteva dintre ele, poate cele mai ciudate pe care le-am putut găsi în istoria mărcii bavareze. Unele dintre ele hidoase, dar practice, altele de-a dreptul senzaţional de frumoase, multe dintre ele cu un rol determinant în dezvoltarea modelelor de serie BMW.

1. 1963: BMW 700 (Colani)

În 1963/4, Colani-BMW 700 era prima maşină cu caroserie monococă autoportantă, din plastic. Greutatea maşinii era de doar 350 de kilograme, incluzând aici şi motorul, coeficientul aerodinamic Cd era de doar 0.22, iar viteza maximă atingea 200 km/h. Desenat de Luigi Colani, un geniu al designului cu privire la care vom reveni, prototipul nu a intrat niciodată în producţie. Dar dacă azi arată a OZN, închipuie-ţi cum arăta în 1963!

2. 1964: Prototipul Hurrican 1800ti

Bun, acesta nu este un prototip de fabrică, dar e rezultatul dragostei dintre un BMW şi un Ferrari! Mai precis un BMW 1800ti şi un Ferrari 250 LM. Motorul de 1.8 litri în patru cilindri cu dublu carburator dezvolta 120 CP la 5.500 rpm şi prindea suta în 9.5 secunde, viteza maximă fiind de 195 km/h. Pentru 1964, nişte cifre absolut răvăşitoare. Vorbim de un exemplar unicat, care mai îngloba piese de la multe alte maşini: semnalizatoarele frontale de la Jaguar XJ6, farurile de la Volvo 121 Amazon, stopurile de la un Fiat 850 Sport Spider şi instrumentarul de bord de la un BMW 2500.

 

 

3. 1969: BMW Spicup by Bertone şi Gandini

Una dintre maşinile pentru care ni se rupe inima că nu a intrat în producţie de serie. Dacă prototipul precedent a fost rodul unor pasionaţi, acesta era rodul lui Giorgetto Bertone şi al celuilalt titan al designului italian, Marcello Gandini. O maşină care poate fi condusă pe drumurile publice, nu doar un concept de design! Iar dacă vorbim de design, faptul că Bertone a plecat în timpul dezvoltării ei la Ghia, lăsându-l pe Gandini să finiseze prototipul a dus la uluitoarea asemănare dintre acest BMW şi probabil una dintre cele mai frumoase maşini din istorie, Alfa Romeo Montreal, desenată tot de Gandini (care a mai desenat, printre altele, prima generaţie de BMW Seria 5 (contributor), Lamborghini Miura şi Countach, Lancia Stratos etc.).

 

 

4. 1999: maşina mecatronică BMW Z22

Da, ai citit bine: 1999. Acesta este anul în care BMW a prezentat un concept extrem de urât ca design, dar extrem de important sub raportul capacităţii sale de a prevesti viitorul. În primul rând, dacă trecem cu vederea aspectul hidos şi disproporţionat al maşinii, trebuie să ştim că vorbim de cea mai uşoară şi cea mai avansată maşină mecatronică prezentată publicului până atunci. Aşa cum îi spunea şi numele, ea unea într-un singur angrenaj tot ce avea mai bun ingineria anilor 80, indiferent că vorbim de mecanică, electronică, informatică sau sisteme de control.

 

 

5. 1988 BMW Z1 Coupé Concept

Vi se par cunoscute formele? Asta se datorează faptului că acest Z1, deşi nu a intrat niciodată în producţie, a fost baza pe care s-a proiectat apoi BMW Z3 Coupé, 11 ani mai târziu. Z1 a fost iniţial un proiect de cercetare în privinţa construcţiei unei caroserii şi a unei arhitecturi uşoare, care să permită dezvoltarea mai multor modele pornind de la aceeaşi platformă. Faptul că Z3 a fost urmat de Z4 Roadster şi Coupé a demonstrat că anii de cercetare cu acest prototip nu au fost pierduţi degeaba.

 

 

6. 1990: BMW Ur Roadster

Din chinurile facerii lui BMW Z3 M a apărut mai întâi acest prototip, care semăna practic cu un Z3 tăiat. Fără a fi nici pe departe la fel de reuşit ca maşina de serie, acest Roadster a fost dezvoltat pe baza proiectului Z1 în speranţa că BMW va reuşi să facă şi o maşină M mai accesibilă. Sub capotă avea un motor de 2.3 litri în patru cilindri preluat de pe M3 E30, iar soluţiile încercate pe concept au fost preluate apoi pe maşina de producţie. Spre fericirea fanilor.

 

 

7. 1991: BMW Nazca M12 Concept

Un BMW desenat de Giugiaro? Desigur, şi nu orice Giugiaro, ci chiar Fabrizio, care furniza astfel la 26 de ani un nou concept în liga mare a desenatorilor de maşini (în paralel, mai desena şi pentru Jaguar şi Bugatti…). Venit după magistralul M1, acesta din urmă arăta puţin mai ciudat, mai departe de ceea ce era obişnuit la BMW. Creaţia sa îmbina formele unei maşini de grupa C şi ale unui monopost de Formula 1, păstrând doar un minimum de elemente de design proprii celor de la BMW.

 

 

8. 1991 BMW E1 Concept

Dacă ţi se pare urât, stai să vezi următorul concept BMW. Pentru 1991, era chiar interesant ca design, iar încercările din partea posterioară arată că maşina a fost practic un element de studiu foarte serios al soluţiilor aerodinamice pentru maşini electrice. Căci vorbim de o maşină electrică, una capabilă să atingă o viteză maximă de 120 km/h şi să parcurgă 200 de km cu o singură încărcare a bateriilor! Da, în 1991.

 

 

9. 1994 BMW Z13 Concept

Probabil cel mai urât BMW din istorie, acest Z13 probabil că bântuie şi în ziua de azi visele celor care l-au creat. Cu o configuraţie a scaunelor inspirată de McLaren F1 (scaunul şoferului pus central, urmat de două scaune rabatabile pentru pasageri în spate), Z13 trebuia să fie practic o vitrină de tehnologie care să sublinieze cât de sigură putea fi o maşină urbană, cât de economic şi de ecologic putea fi un BMW pe vremea când un exemplar de producţie reuşea cu greu un consum mediu de 10l/100 km, dar şi că bavarezii se preocupau totuşi de aceste lucruri, nu doar de viteză, viteză şi iar viteză.

 

 

10. 1995: BMW Z18 Roadster

Şi să terminăm lista cu un roadster care încerca să împingă la maximum limitele a ceea ce putea face nu doar BMW, ci şi un roadster, orice fel de roadster. Z18 s-a născut din ideea că oamenilor le-ar plăcea să combine tracţiunea integrală cu garda la sol mai mare, cu libertatea unui roadster, dar fără a sacrifica prea mult capacitatea maşinii de a rămâne sportivă pe asfalt, locul unde BMW era şi este cel mai confortabil.