Cum sa te poti adapta dupa pierderea unui copil
Scris de Alan Pedersen, Sambata 14 Iunie 2014
Viata nu m-a pregatit pentru data de 15 august 2001. Intr-un moment intr-o zi obisnuita, lumea asa cum o stiam inexplicabil s-a schimbat. Am raspuns la telefon. Era vocea panicata a unui prieten care imi spunea ca singura mea fata in varsta de 18 ani a fost ucisa intr-un accident rutier. Nici nu am crezut ca acest moment va deveni punctul de referinta in viata mea. Timpul s-a oprit, am inghetat si ma simteam in nesiguranta, eram paralizata si in soc.
Intr-un fel am simtit ca eram ratacita intr-o ceata, dar in cateva zile de la moartea lui Ashley ne-am adunat familia, prietenii, muzica si mancare pentru o asa zisa celebrare a vietii fiicei mele. Am vorbit cu claritate si calm la slujba si am petrecut ore imbratisand si alinandu-i pe cei ce participasera. Socul este un anestezic minunat cand intri in stadiul adanc de doliu pentru ca iti permite sa functionezi. Oamenii spuneau cat de puternica am fost in acea zi. Nici nu si-au inchipuit ca in cateva luni voi deveni aproape incapabila din cauza traumei si a durerii.
Mintea mea, inima mea, sufletul meu, corpul meu erau distruse.
La inceput socul m-a oprit din a simti pe deplin amploarea pierderii mele, dar cu trecerea timpului mi-a permis sa vad realitatea a ceea ce aveam de infruntat. Durerea m-a pus la pamant, devenisem doar umbra celei ce fusesem odata. Mintea mea era distrusa, eram imprastiata si nu puteam sa ma concentrez. Inima mea era distrusa pentru ca durea atat de tare incat abia mai puteam respira. Durerea mi-a distrus sufletul pentru ca m-a facut sa ma indoiesc de Dumnezeu si de orice alt lucru bun in aceasta viata. Durerea mi-a distrus corpul, lasandu-ma fara energie.
Familia si prietenii bine intentionati au incercat sa imi fie de ajutor in timp ce ma cufundam mai adanc in zilele intunecate ale doliului meu. Incepusem sa fiu izolata in detrimentul confruntarii cu cei ce imi sugerau ca trebuie sa imi gasesc alinarea in faptul ca Dumnezeu are acum un alt inger langa El sau ca Ashley este acum intr-un loc mai bun. Incepusem sa cred ca sunt nebuna.
Ca majoritatea oamenilor, aveam foarte putine cunostinte despre doliu si despre impactul real si devastator care il poate avea asupra celor ca noi care suntem tarati pe calea lui. Multi dintre noi nu stim ce sa facem sa ne ajutam pe noi insine sau pe altii cand o persoana iubita moare sau cand trebuie sa facem fata durerii in urma unui divort sau alte suferinte. Inabilitatea mea de a face fata m-a determinat sa caut ajutor.
Traindu-mi viata onorez dragostea mea pentru Ashley
Am apelat la un suport de grup Prietenii Cu Compasiune ce oferea suport emotional persoanelor care au suferit pierderea unui copil. Intalnirile din prima luna m-au ajutat foarte mult. Am intalnit oameni care mergeau pe acelasi drum ca si mine si care mi-au validat sentimentele si care mi-au inteles durerea. Acolo am inteles ca nu trebuie sa trec singura prin aceasta experienta si ca exista speranta ca voi putea supravietui. Grupul meu devenise familia mea de incredere care erau dispusi sa ma insoteasca si sa sufere alaturi de mine atat timp cat am nevoie.
De asemenea am gasit ajutor in cadrul unui program de educatie a durerii de 12 saptamani. Aici am inteles ce inseamna doliul cu adevarat, cum influenteaza viata noastra si cum ne afecteaza din punct de vedere emotional, fizic, spiritual si mental. Moartea lui Ashley m-a lasat cu atat de multe lucruri emotionale neincheiate si acest program m-a ajutat sa procesez durerea mea in modalitati constructive.
A fost o munca grea, dar rezultatele au inceput sa apara atunci cand am fost capabila sa ies din intuneric o persoana mai puternica cu un scop clar: Acela de a-I ajuta pe ceilalti. Durerea a fost un profesor transformational. M-a invatat sa traiesc momentul, sa valorific fiecare prietenie si relatie, sa apreciez darul pe care il primesc in fiecare zi sa iubesc si sa fiu iubita. Durerea m-a invatat sa onorez dragostea pe care i-o voi purta mereu lui Ashley prin viata mea. Astazi sunt mandra sa fiu directorul executive al suportului de grup din America. Cu aproape 700 de unitati deschise si un site web putem sa oferim suport si speranta la aproape 750.000 de persoane care trec prin astfel de momente.
Ce trebuie sa stie persoanele care trec prin astfel de pierderi
Interviu cu dr. Horsley, asistent profesor la Universitatea Columbia din New York
CAT AR TREBUI SA DUREZE PERIOADA DE DOLIU?
Dr. Horsley: Fiecare persoana este intr-o calatorie personala in ceea ce priveste doliul. Nu cred ca exista un anumit timp. Calatoria incepe cu primul pas. Daca faci si urmatorul pas, vei reusi sa iti gasesti calea din intuneric inapoi la lumina.
Dati-ne cateva exemple de metode sanatoase de a depasi doliul.
Dr. Horsley:Este foarte important sa avem pe cineva alaturi de noi si sa ne uitam la alte persoane care au trecut prin evenimente similaer si sunt undeva mai departe fata de noi. Trebuie sa ne ingrijim, sa bem multa apa, sa mancam sanatos, sa dormim suficient si sa facem sport. Fiti blanzi cu voi insiva, iubiti-va pentru ca ati trecut prin clipe grele. Nu trebuie sa aveti remuscari daca intr-o zi nu sunteti in stare sa faceti aceste lucruri sau nu va puteti ridica din pat.
Ce beneficii pot fi obtinute daca dorim sa primim ajutor profesional?
Sa pierzi pe cineva drag este extrem de dificil si uneori societatea are tendinta de a minimaliza impactul pierderii unei persoane din familie. Ca si terapeut specializat in trauma si ca o persoana care si-a pierdut un frate, eu normalizez sentimentele si trairile clientilor mei. Ofer suport si ii indrum pe o cale, cu anumite tehnici, spre a gasi la un moment dat speranta. Nu ma astept ca pacientii mei sa treaca peste pierdere, in schimb ii ajut sa ii include pe cei iubiti in viata lor in modalitati noi si diferite.
Care este cel mai important lucru pe care il poate face o persoana in doliu sa se ajute pe sine?
Conform studiilor recunostinta este cea mai rapida cale de a te simti mai bine. Mai usor de spus decat de facut, din moment ce dupa o pierdere iti este foarte greu sa gasesti sa fii recunoscator pt ceva.. Gaseste recunostinta in micile lucruri ale vietii, cum ar fi soarele, prietenii si amintirile. Esti cine esti datorita acelei persoane, ti-a schimbat viata in feluri profunde si te-a lasat o persoana mai buna. Cea mai buna cale de a onora persoana iubita este sa iti traiesti viata cu gratie, oferind tot ce ai mai bun.
Sursa: www.opentohope.com
Traducere: Psiholog Lavinia Gitlan
