Sărbătoare 29 aprilie – Cruce cu roșu în calendarul ortodox

Ortodoxe
Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu (Harţi)

Greco-catolice
Sf. 9 m. din Cizic; Sf. cuv. Memnon Taumaturgul; Sf. Ecaterina de Siena – patroana Europei. Harţi

Romano-catolice
Ecaterina din Siena, fc. înv., patroană a Europei

Izvorul Tămăduirii se sărbătoreşte în ziua de vineri din Săptămâna Luminată, prima săptămână după Învierea Domnului, fiind în strânsă legătură cu sărbătoarea Sfintelor Paşti.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Mai târziu, după ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului şi aminteşte de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.

În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma mică.

* Astăzi se dă cinstire şi Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată la câţiva kilometri de Ploieşti. Icoana datează din secolul al XVI-lea şi a fost adusă şi dăruită aşezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria, la 25 februarie 1958.

Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani şi vestită prin minunile ei.

Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie aşezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoţit de episcop-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoşăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preţ.

Tradiții Izvorul Tămăduirii

Pe vremuri, de această sărbătoare se curățau și se sfințeau fântânile, găsindu-se izvoare noi. Tradiția spune că fântânile sfințite de Izvorul Tămăduirii nu seacă în perioadele fără ploi.

De asemenea, pe vremuri, se credea că cine lucra în această zi era lovit de o boală din care nu își mai revenea la moarte.

În plus, se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă, și îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul ca să se spele cu acea apă de multe necazuri.

În unele zone ale țării, la Izvorul Tămăduirii, tinerii adolscenți fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu ori fără martori, în casă, în grădini ori în jurul unui copac înflorit.

De asemenea, tinerii treceau prin multe momente ritualice prin care făceau acel jurământ: se pronunța cu voce tare jurământul, se făcea schimbul colacului, dar și a altor obiecte cu valoare simbolică, cum ar fi o oală sau o strachină din lut, mereu însoțite de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frățească sau o ospătarea cu alimente de ritual și dansul.

Ce trebuie să știi

Conform etnografului Ion Ghinoiu, în unele zone etnografice, ceremonia se repeta an de an, la aceeași dată, până la intrarea în joc a fetelor însurățite și a băieților înfârtățiți. De asemenea, persoanele legate, veri, frați de cruce etc., se întâlneau anual ori după căsătorie, la Rusalii.

După încheierea solemnă a legământului, copii, dar și oameni maturi își spuneau până la moarte ”surată”, ”vere”, ”fârtate”, ”verișoară”, comportându-se unul față de altul precum adevărați frați și surori.h

Ei se sfătuiau în cele mai intime și mai dificile probleme de viață, împărtășindu-și tainele. Ei nu se căsătoreau cu sora sau fratele suratei ori a fârtatului, se ajutau fiecare pe fiecare toată viața.

De menționat estă că sărbătoarea Izvorul Tămăduirii nu are dată fixă. Ea este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, mai exact în prima vineri de după Paște.

Izvorul Tămăduirii face referire la vindecarea unui orb după ce Fecioara Maria i-a spus împăratului bizantin Leon I să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol. Apoi, pe locul acela, împăratul Leon a ridicat o biserică, ea primind hramul ”Izvorul Tămăduirii”.

Sursa:realitatea